Lupta împotriva schimbărilor climatice

Uniunea Europeană (UE) este una dintre puterile economice care se implică activ în combaterea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES). În 2020, emisiile de GES din UE au scăzut cu 31 % față de nivelurile din 1990, cel mai scăzut nivel din ultimii 30 ani, depășind obiectivul UE de reducere a emisiilor cu 20 % până în 2020, stabilit conform Protocolului de la Kyoto. În 2019, Comisia Europeană a prezentat Pactul verde european, iar în prezent propune un set de măsuri mult mai ambițios de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ale UE cu 55 % până în 2030 și decarbonizarea economiei UE până în 2050, conform Acordului de la Paris.

Temei juridic și obiective

Articolul 191 din Tratatul privind funcționarea UE stabilește drept obiectiv explicit al politicii UE în domeniul mediului lupta împotriva schimbărilor climatice.

Context general

Activitățile umane, cum ar fi arderea de combustibili fosili, despăduririle și agricultura, produc emisii de dioxid de carbon (CO₂), metan (CH₄), protoxid de azot (N₂O) și fluorocarburi. Aceste GES înmagazinează căldura radiată de suprafața terestră și o împiedică să se elibereze în spațiu, cauzând, astfel, încălzirea globală. Conform celui de-al șaselea raport de sinteză privind schimbările climatice al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), publicat în martie 2023, cele mai bune estimări evaluate privind creșterea temperaturii medii globale până la sfârșitul secolului variază de la 1,4 °C la 4,4 °C.

Încălzirea globală a provocat și va provoca un număr tot mai mare de evenimente climatice extreme (inundații, secete, precipitații extreme, valuri de căldură), incendii forestiere, dispariția ghețarilor și creșterea nivelului mărilor, pierderea biodiversității, boli și dăunători ai plantelor, penurii de alimente și de apă dulce, deșertificare precum și migrația populațiilor care încearcă să scape de aceste pericole. Există dovezi științifice care arată că riscurile de schimbări ireversibile și catastrofice ar crește semnificativ în cazul în care încălzirea globală ar depăși cu 2°C – sau chiar cu 1,5°C – nivelurile preindustriale.

Conform raportului Stern, publicat în 2006, lupta împotriva încălzirii globale ar costa în jur de 1 % din PIB-ul mondial în fiecare an, în timp ce lipsa de acțiune ar putea costa cel puțin 5 % și, în cel mai rău caz, până la 20 % din PIB-ul mondial. Astfel, ar fi nevoie doar de o mică parte din PIB-ul mondial total pentru a investi într-o economie cu emisii scăzute de carbon, în timp ce combaterea schimbărilor climatice ar genera, în schimb, beneficii nete mult mai mari.

Protocolul de la Kyoto a fost primul tratat internațional care a stabilit obiective obligatorii din punct de vedere juridic pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. El a fost adoptat la 11 decembrie 1997 și a intrat în vigoare în 2005. Protocolul a fost ratificat de 192 de părți și reprezenta un acord internațional de referință pentru combaterea schimbărilor climatice. Astfel, țările industrializate s-au angajat să își reducă emisiile de GES în conformitate cu obiectivele individuale convenite în temeiul principiului „responsabilităților comune, dar diferențiate și al capacităților aferente”. Primul acord universal axat pe combaterea schimbărilor climatice a fost adoptat în decembrie 2015 la cea de a 21-a Conferință a părților (COP21) la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice de la Paris. Acordul de la Paris încearcă să mențină creșterea temperaturii medii la nivel mondial „cu mult sub” 2 °C, și să limiteze creșterea temperaturii la cel mult 1,5 °C peste nivelurile preindustriale. Pentru a îndeplini acest obiectiv, părțile urmăresc atingerea nivelului maxim al emisiilor globale de gaze cu efect de seră cât mai curând posibil și realizarea țintei emisiilor nete egale cu zero în a doua jumătate a acestui secol. Fluxurile financiare trebuie să fie la nivelul acestor obiective. Pentru prima dată, toate părțile trebuie să depună eforturi ambițioase de reducere a emisiilor de GES, după principiul „responsabilităților comune, dar diferențiate și al capacităților aferente”, cu alte cuvinte, în funcție de situațiile și posibilitățile lor individuale. Li se cere să își actualizeze planurile de acțiune în domeniul climei („contribuțiile stabilite la nivel național”) o dată la cinci ani și să le comunice în mod transparent. Țările cele mai vulnerabile și cel mai puțin dezvoltate, precum și statele insulare mici în curs de dezvoltare vor fi sprijinite financiar și prin consolidarea capacităților. Adaptarea la schimbările climatice (conservarea resurselor de apă, rotația culturilor, planificarea publică și sensibilizarea populației, creșterea înălțimii digurilor, deplasarea zonelor portuare etc.) și atenuarea efectelor acestor schimbări (creșterea utilizării energiei din surse regenerabile, promovarea schimbărilor de comportament etc.) sunt recunoscute ca provocări globale, alături de chestiunea foarte importantă a compensării „pierderilor și daunelor” asociate efectelor negative ale schimbărilor climatice. Pentru a fi ratificat, acordul avea nevoie de un număr minim de 55 de părți, reprezentând cel puțin 55 % din totalul emisiilor globale de GES. UE a ratificat oficial Acordul de la Paris la 5 octombrie 2016, făcând astfel posibilă intrarea în vigoare la 4 noiembrie 2016.

Obiective și realizări

A. Eforturile UE de combatere a schimbărilor climatice

Prin intermediul cadrului privind clima și energia pentru 2030, convenit în 2014 înainte de Acordul de la Paris, UE s-a angajat să atingă următoarele obiective până în 2030: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) cu cel puțin 40 % față de nivelurile din 1990, îmbunătățirea eficienței energetice cu 32,5 % și creșterea procentului energiei din surse regenerabile la 32 % din consumul final. Cadrul pentru 2030 este o urmare a „obiectivelor 20-20-20” decise în 2007 de liderii UE pentru 2020: o reducere cu 20 % a emisiilor de GES, creșterea ponderii energiei din surse regenerabile în consumul final de energie cu 20 % și reducerea cu 20 % a consumului de energie primară al UE (față de nivelele din 1990). Toate aceste obiective au fost transpuse în măsuri legislative obligatorii, care erau și ele corelate cu obiectivele UE în temeiul Protocolului de la Kyoto.

Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), reprezintă prima și, deocamdată, cea mai mare piață internațională a carbonului și este un instrument esențial de politică al UE pentru combaterea schimbărilor climatice. Introdus în 2005, ETS se bazează pe principiul „plafonării și comercializării”: se stabilește un „plafon” pentru volumul total de emisii de gaze cu efect de seră care pot fi produse de cele peste 11 000 de instalații (uzine, centrale electrice etc.) incluse în sistem. Fiecare instalație cumpără sau primește „certificate de emisii” scoase la licitație de către statele membre. Dacă nu sunt folosite, aceste credite, care corespund, fiecare, unei tone de CO₂, pot fi tranzacționate cu alte instalații. De-a lungul timpului, cantitatea totală de certificate este redusă în mod progresiv. Două fonduri – un fond de modernizare și unul de inovare – contribuie la modernizarea sistemelor energetice din statele membre cu venituri mai scăzute și vor încuraja inovarea prin finanțarea energiei din surse regenerabile, a tehnologiei pentru captarea și stocarea dioxidului de carbon și a proiectelor cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Emisiile generate de aviație fac și ele obiectul sistemului ETS, deși actuala scutire pentru zborurile intercontinentale a fost prelungită până la sfârșitul anului 2023, când se prevede să înceapă prima fază a Schemei de compensare și de reducere a emisiilor de carbon pentru aviația internațională (CORSIA) a Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI). Elveția și UE au convenit să își conecteze schemele de comercializare a certificatelor de emisii.

Emisiile din sectoarele care nu fac obiectul sistemului ETS, precum transportul rutier, deșeurile, agricultura și construcțiile, intră sub incidența obiectivelor de reducere anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru fiecare stat membru, astfel cum se prevede în Regulamentul privind partajarea eforturilor. Parlamentul și Consiliul au convenit asupra obiectivelor minime pentru 2012-2030 pentru a contribui la atingerea obiectivului UE de reducere cu 30 % a emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din aceste sectoare comparativ cu 2005 și la îndeplinirea obiectivelor din Acordul de la Paris. În plus, pentru prima dată, fiecare stat membru trebuie să se asigure de faptul că emisiile provenite din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură nu depășesc absorbțiile. Cu alte cuvinte, pădurile, terenurile cultivate și pășunile trebuie să fie gestionate în mod sustenabil, pentru a absorbi cât mai multe GES din atmosferă și cel puțin la fel de multe ca cele emise în cadrul aceluiași sector („no-debit-rule” – regula bilanțului neutru) și pentru a contribui, astfel, în mod semnificativ la lupta împotriva schimbărilor climatice.

Obiectivul Directivei privind energia din surse regenerabile este să asigure că, până în 2030, energia din surse regenerabile, cum ar fi energia solară, hidroenergia, energia eoliană și biomasa, va reprezenta un obiectiv esențial de cel puțin 32 % din consumul total de energie al UE pentru producerea de energie electrică, transport, încălzire și răcire. Fiecărui stat membru i se cere să își adopte propriul plan național de acțiune în domeniul energiei din surse regenerabile, care să includă și obiective sectoriale. Pentru a integra utilizarea energiei din surse regenerabile în sectorul transporturilor, statele membre trebuie să impună furnizorilor de combustibili obligația ca cota de energie din surse regenerabile în cadrul consumului final de energie din sectorul transporturilor să fie de cel puțin 14 % până în 2030.

Revizuirea din 2018 a Directivei privind eficiența energeticăstabilește un obiectiv de eficiență energetică de 32,5 % (calculat pe baza scenariului de referință din 2007) pentru UE până în 2030, cu o clauză de revizuire în creștere până în 2023. În plus, Directiva privind performanța energetică a clădirilor revizuită, adoptată în mai 2018, a inclus măsuri de accelerare a ritmului de renovare a clădirilor și de trecere la sisteme mai eficiente din punct de vedere energetic și la sisteme inteligente de gestionare a energiei.

În plus, pentru prima dată, Regulamentul privind guvernanța implementează un proces de guvernanță transparent pentru a urmări progresele înregistrate în atingerea obiectivelor uniunii energetice și ale acțiunilor climatice ale UE, ce cuprind norme de monitorizare și de raportare. Statele membre sunt obligate să adopte planuri naționale integrate privind energia și clima pentru perioada 2021-2030. În septembrie 2020, Comisia a trecut în revistă planurile finale și a confirmat că ele respectă în mare măsură obiectivele Uniunii pentru 2030, cu excepția eficienței energetice, domeniu care rămâne sub nivelul obiectivelor stabilite pentru 2030. Procesul de guvernanță oferă, de asemenea, ocazia de a actualiza planurile o dată la doi ani, pentru a reflecta experiența acumulată și pentru a profita de noile oportunități până la sfârșitul deceniului.

Tehnologia de captare și de stocare a carbonului separă CO₂ din emisiile în atmosferă (care rezultă din procesele industriale), îl comprimă și îl transportă într-o locație unde poate fi stocat. Conform Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, acest proces ar putea duce la eliminarea a 80-90 % din emisiile de CO₂ care provin de la centralele electrice bazate pe combustibili fosili. Totuși, implementarea proiectelor demonstrative prevăzute în Europa s-a dovedit a fi mult mai complicată decât se prevăzuse inițial, în principal din cauza costurilor ridicate.

Autoturismele noi înmatriculate în UE trebuie să respecte normele privind emisiile de CO, care au stabilit un obiectiv de 95 g/km pentru autoturisme, începând din 2021, pentru întregul parc de vehicule de la nivelul UE. Pentru a stimula industria să investească în noi tehnologii, pot fi folosite „credite suplimentare”, prin care cele mai ecologice autovehicule din fiecare categorie de autovehicule ale fabricantului contează mai mult decât o singură mașină la calcularea emisiilor medii specifice de CO₂.

Calitatea carburanților este, de asemenea, un element important pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Legislația UE a vizat reducerea intensității GES a carburanților cu 6 % până în 2020: acest obiectiv trebuia să fie atins prin utilizarea biocarburanților, printre alte măsuri, care trebuiau totuși să îndeplinească anumite criterii de sustenabilitate.

Emisiile de CO₂ din transportul maritim internațional sunt semnificative și se preconizează că vor crește în mod considerabil. UE a făcut presiuni pentru o abordare globală și a stabilit, în același timp, la nivelul întregii Uniuni, un sistem de monitorizare, raportare și verificare a emisiilor de CO, ca prim pas către reducerea acestora. Navele mari vor trebui să monitorizeze și să raporteze anual informațiile referitoare la emisiile verificate de CO₂ eliberate în drumul lor către, din și în porturile UE, împreună cu alte informații relevante.

În urma interdicțiilor aplicate în anii 1980 în ceea ce privește clorofluorocarburile pentru a opri diminuarea stratului de ozon, în prezent sunt folosite gazele fluorurate (gazele F) într-o serie de aplicații industriale, precum aerul condiționat și refrigerarea, deoarece acestea nu dăunează stratului de ozon. Aceste gaze ar putea avea însă un potențial de încălzire climatică de până la 25 000 de ori mai mare decât CO₂. UE a luat, prin urmare, măsuri de control al utilizării gazelor F și a interzis folosirea lor în noile dispozitive de aer condiționat și de refrigerare până în 2022-2025, deschizând astfel calea către eliminarea mondială treptată a acestora.

B. Pactul verde european

La 11 decembrie 2019, Comisia a prezentat Pactul verde european, un pachet ambițios de măsuri prin care Uniunea Europeană să atingă neutralitatea carbonului până în 2050. Măsurile, care sunt însoțite de o foaie de parcurs a principalelor acțiuni, cuprind reduceri ambițioase ale emisiilor, investiții în cercetarea și inovarea de avangardă și conservarea mediului natural al Europei. Susținut de investiții în tehnologii ecologice, soluții sustenabile și noi întreprinderi, Pactul verde se dorește a fi totodată o nouă strategie de creștere pentru UE, care să transforme UE într-o economie sustenabilă și competitivă. Implicarea și angajamentul publicului și al tuturor părților interesate sunt cruciale pentru succesul acestuia. Printre acțiunile cele mai importante propuse în cadrul Pactului verde european se numără Legea europeană a climei ce vizează atingerea neutralității climatice a UE până în 2050. În special, aceasta prevede creșterea obiectivului pentru 2030 de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la cel puțin 55 % față de nivelurile din 1990. În plus, alte propuneri ale Comisiei includ comunicări privind Planul de investiții pentru o Europă durabilă și Pactul climatic european; propuneri de regulamente de instituire a Fondului pentru o tranziție justă și de revizuire a orientărilor pentru infrastructurile energetice transeuropene; și strategiile UE pentru integrarea sistemului energetic și pentru hidrogen; și o nouă strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice.

La 14 iulie 2021, Comisia a prezentat un pachet de propuneri legislative astfel încât UE să fie „pregătită pentru 55” și să se producă schimbările transformatoare necesare în întreaga economie, societate și industrie pentru a atinge neutralitatea climatică până în 2050. Aceste propuneri cuprind extinderea ETS la transportul maritim, rutier și la clădiri, precum și combustibili mai ecologici pentru sectorul aviației și cel maritim, inclusiv noi infrastructuri pentru combustibili alternativi. La 17 decembrie 2022, Parlamentul și Consiliul au ajuns la un acord privind măsuri mai ambițioase de reformare a ETS: un obiectiv de reducere a emisiilor cu 62 % până în 2030 față de nivelurile din 2005. Pentru a sprijini statele membre în eforturile lor de reducere a emisiilor generate de clădiri, transportul rutier și anumite sectoare industriale, în 2027 va fi lansat un nou sistem separat de comercializare a certificatelor de emisii (ETS II). Pachetul menționat anterior introduce și noul mecanism de ajustare la frontieră în funcție de carbon pentru a combate relocarea emisiilor de dioxid de carbon, noul Fond social pentru climă și fondurile consolidate pentru modernizare și inovare.

Regulamentul privind partajarea eforturilor (aprobat în martie 2023 ca parte a pachetului „Pregătiți pentru 55”) crește nivelul de ambiție al UE în materie de climă. În special, toate sectoarele vizate de regulament trebuie să realizeze o reducere colectivă cu 40 % a emisiilor lor până în 2030, comparativ cu nivelurile din 2005. Directiva actualizată privind energia din surse regenerabile propune creșterea la 42,5 % a obiectivului general obligatoriu privind sursele regenerabile de energie în mixul energetic al UE.

Revizuirea Directivei privind eficiența energetică, încheiată după negocierile interinstituționale din iulie 2023, stabilește un obiectiv cu caracter juridic obligatoriu ambițios al UE în materie de eficiență energetică, și anume reducerea până în 2030 cu 11,7 % a consumului final de energie comparativ cu 2020.

În plus, la 5 aprilie 2022, Comisia a prezentat o propunere consolidată privind gazele fluorurate, care vizează economisirea a 40 de milioane de tone de emisii de CO₂ până în 2030. La 14 octombrie 2020, Comisia a prezentat și o strategie a UE de reducere a emisiilor de metan. Metanul este al doilea factor important ce contribuie la schimbările climatice după CO₂. Prin urmare, combaterea emisiilor de metan este esențială în atingerea obiectivelor noastre climatice pentru 2030 și a obiectivului de neutralitate climatică până în 2050. La 15 decembrie 2021, Comisia a prezentat o nouă propunere de reducere a emisiilor de metan în sectorul energetic din Europa și în lanțul de aprovizionare global.

Revizuirea Directivei privind performanța energetică a clădirilor, adoptată la 15 decembrie 2021, îmbunătățește cadrul de reglementare existent, oferind în același timp statelor membre flexibilitatea necesară pentru a ține seama de diferențele din parcul imobiliar din întreaga Europă. Directiva este în curs de reformare. La 14 martie 2023, plenul Parlamentului a aprobat poziția cu privire la directivă, stabilind o poziție mai ambițioasă înainte de negocierile cu statele membre. Directiva revizuită stabilește modul în care Europa poate realiza un parc imobiliar cu emisii zero și complet decarbonizat până în 2050. În februarie 2023, Parlamentul și Consiliul au convenit asupra unui obiectiv suplimentar de reducere a emisiilor la nivelul întregului parc de vehicule de la nivelul UE pentru autoturismele noi (55 %) și camionetele noi (50 %) până în 2030. Ele au introdus deopotrivă un obiectiv de reducere cu 30 % a emisiilor de CO₂ pentru camioanele noi, cu un obiectiv intermediar de 15 % până în 2025. Revizuirea Regulamentului privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura a fost adoptată de Parlament la 14 martie 2023, stabilind un nou obiectiv pentru 2030 de creștere a absorbanților de carbon din UE cu 15 %.

La 23 martie 2023, Parlamentul și Consiliul au ajuns la un acord informal referitor la legea privind combustibilii maritimi durabili, cu scopul de a reduce emisiile generate de nave cu 2 % începând din 2025 și cu 80 % începând din 2050. În plus, cel puțin 2 % din combustibilii destinați transportului maritim din UE vor trebui să provină din e-combustibili produși cu energie electrică verde până în 2034. Următoarea etapă a procedurii legislative va fi un acord formal pe acest dosar, care face parte din pachetul „Pregătiți pentru 55”.

Rolul Parlamentului European

În chestiunile legate de schimbările climatice, în mod tradițional, Parlamentul a participat la negocieri interinstituționale cu Consiliul European și a pledat pentru acțiuni mai ambițioase ale UE.

Înainte de COP 21 din 2015, Parlamentul a reiterat necesitatea urgentă de a „reglementa în mod eficient și de a plafona emisiile generate de transportul aerian și maritim internațional”. El și-a exprimat dezamăgirea cu privire la faptul că OACI nu a fost de acord cu reducerea emisiilor. Introducerea Schemei de compensare și de reducere a emisiilor de carbon pentru aviația internațională se concentrează însă în principal asupra compensațiilor, fără a garanta calitatea și va avea un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic doar începând cu 2027. Principalii membri ai OACI nu s-au angajat încă să participe la faza voluntară.

Parlamentul susține stabilirea de tarife globale pentru emisiile de carbon și alocarea de venituri din schema de comercializare a certificatelor de emisii pentru investițiile care contribuie la protecția climei. De asemenea, a solicitat măsuri concrete, inclusiv stabilirea unui calendar de eliminare progresivă a tuturor subvențiilor în favoarea combustibililor fosili.

În cadrul unei noi analize anterioare a emisiilor de CO₂ provenite de la autoturisme și camionete, Parlamentul a insistat asupra introducerii în cel mai scurt timp a noului ciclu mondial de teste definit de către ONU, pentru a se ține seama de condițiile reale de condus la măsurarea emisiilor de CO₂.

În vederea celei de-a 24-a Conferințe a părților din Katowice Parlamentul a solicitat, pentru prima dată, în rezoluția sa din 25 octombrie 2018, o creștere a obiectivului UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 55 % până în 2030. Mai mult, Parlamentul a considerat că este posibil să se evite efectele ireversibile profunde și foarte probabile ale creșterii temperaturii globale cu 2°C dacă se urmărește obiectivul mai ambițios de 1,5°C, ceea ce ar însemna ca emisiile globale de gaze cu efect de seră, acum în creștere, să scadă la zero până cel târziu în 2050. Din acest motiv, Parlamentul a solicitat, de asemenea, Comisiei să propună o strategie pentru UE pe termen lung, pentru jumătate de secol, de eliminare a emisiilor nete de gaze cu efect de seră.

În iulie 2018, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la diplomația UE în domeniul climei, în care a subliniat responsabilitatea UE de a fi lider în acțiunile climatice, precum și în prevenirea conflictelor. S-a subliniat că ar trebui dezvoltate capacitățile diplomatice ale UE pentru a promova acțiunile de combatere a schimbărilor climatice la nivel global, pentru a sprijini punerea în aplicare a Acordului de la Paris și a preveni conflictele legate de schimbările climatice.

La 28 noiembrie 2019, Parlamentul a declarat o urgență climatică în Europa și a îndemnat toate statele membre ale UE să se angajeze să atingă un nivel net al emisiilor de GES egal cu zero până în 2050. Parlamentul a mai dorit ca Comisia să garanteze că toate propunerile legislative și bugetare relevante sunt pe deplin aliniate cu obiectivul de limitare a încălzirii globale sub 1,5 °C.

La 8 octombrie 2020, Parlamentul a adoptat mandatul de negociere cu privire la Legea europeană a climei, solicitând ca obiectivul de reducere a emisiilor pentru 2030 să crească la 60 %. Deși acordul interinstituțional la care s-a ajuns la 21 aprilie 2021 între Parlament și Consiliu a confirmat obiectivul de 55 % propus de Comisie, Parlamentul a reușit să crească rolul și contribuția eliminării carbonului, ceea ce ar putea duce la un obiectiv de 57 %. În plus, conform mandatului Parlamentului, Comisia va prezenta o propunere de obiectiv pentru 2040 în termen de cel mult șase luni de la prima evaluare globală a Acordului de la Paris, ținând seama de bugetul orientativ estimat al UE pentru GES. În sfârșit, având în vedere importanța consilierii științifice independente, a fost înființat Consiliul științific consultativ european privind schimbările climatice care să evalueze coerența politicii și să monitorizeze progresele, așa cum a sugerat Parlamentul.

Într-un raport intitulat „Aviz științific pentru stabilirea unui obiectiv climatic pentru 2040 la nivelul UE și a unui buget privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2030-2050”, publicat în ianuarie 2023, Consiliul științific consultativ european privind schimbările climatice oferă instituțiilor UE o estimare științifică a unui obiectiv climatic pentru 2040 și un buget al UE pentru emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2030-2050. Conform acestui raport, UE trebuie să depună eforturi pentru a reduce emisiile nete cu 90-95 % până în 2040, comparativ cu nivelurile din 1990.

La 15 septembrie 2022, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la consecințele secetei, ale incendiilor și ale altor fenomene meteorologice extreme, cu scopul de a consolida și mai mult eforturile UE de combatere a schimbărilor climatice.

Pentru informații suplimentare pe acest subiect, consultați site-ul web al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară.

 

Georgios Amanatidis

09-2023