Min is te ru l Cu ltu rii al Re p u blicii Mo ld o va Comisia Naţională Arheologică Agenţia Naţională Arheologică Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei CERCETÃRI ARHEOLOGICE ÎN REPUBLICA MOLDOVA Cam p an ia 2 0 2 3 Sesiunea Naţională de Rapoarte 19 ap rilie 2 0 2 4 PROGRAM REZUMATELE COMUNICĂRILOR Chişinău, 2024 CZU 902/904(478)(082) C 35 Editor: dr. Vlad Vornic Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Cercetări arheologice în Republica Moldova : Program . Rezum atele comunicărilor / Ministerul Culturii al Republicii Moldova, Comisia Naţională Arheologică, Agenţia Naţională Arheologică, Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei ; editor: Vlad Vornic. – Chișinău : [S. n.], 2024 (Bons Offices). – 122 p. : fig. Campania 2023 : Sesiunea Naţională de Rapoarte, 19 aprilie 2024. – 2024. – 122 p. – [90] ex. – ISBN 978-5-36241-208-1. Pe copertă: Amfora romană de la Mereni Responsabilitatea asupra conţinutului rezum atelor revine autorilor. Tipar: Bons Offices ISBN 978-5-36241-208-1. © Comisia Naţională Arheologică, 2024 Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei (Sala de şedinţe nr. 1, anticamera) Orele 9.00 – 12.30. Comunicări Moderatori – Gheorghe POSTICĂ, Eugen SAVA Vlad VORN IC, Sergiu POPOVICI, Sergiu MATVEEV, Natalia OVCEAROV O AȘEZARE CU URME DE LOCUIRE DIN ENEOLITIC ȘI PERIOADA ROMANĂ TÂRZIE DESCOPERITĂ LA CALARAȘOVCA (R-NUL OCNIȚA) Sergiu POPOVICI, Vlad VORN IC, Serghei HEGHEA, Dum itru AVRAM, Adrian IORGA, Sergiu SERBINOV, Vlad CHITIC, Igor DIMOV CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN SITUL CUCUTENIAN VADUL LUI VODĂ I (MUN. CHIȘINĂU) ÎN ANUL 2023 Sergiu POPOVICI, Vlad VORN IC, Veaceslav BICBAEV Andrian IORGA, Igor DIMOV, Vlad CHITIC CERCETĂRI ARHEOLOGICE DE SALVARE ÎN SITUL CUCUTENIAN GLINJENI X – LA BOT (R-NUL FĂLEȘTI) Veaceslav BICBAEV, Radu MARAN DIUC CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN AȘEZAREA ENEOLITICĂ TÂRZIE CHIRILENI III/SÎNGEREI XI DIN ANUL 2023 Ghenadie SÎRBU (Chișinău), Robert HOFMANN (Kiel), Johannes MÜLLER (Kiel), Sergiu HEGHEA, Vitalie BURLACU, Andrei COROBCEAN (Chișinău), Wiebke KIRLEIS, Frank SCHLÜTZ, Ingo FEESER (Kiel) CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN SITUL ENEOLITIC TRINCA-LA ȘANȚ ȘI EXPLORĂRI PALEOBOTANICE ÎN LOCALITATEA CARACUȘENII VECHI. CAMPANIA 2023 Sergiu POPOVICI, Vlad VORN IC, Adrian IORGA, Igor DIMOV CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA TUMULUL 16 DE LA CORJEUȚI (R-NUL BRICENI) Mihail BĂȚ, Aurel ZANOCI, Sergiu SERBINOV, Victor DULGHER, Dumitru CONDREA, Vladimir CHITIC, Daniel CUCULESCU SAHARNA-ȚIGLĂU: REZULTATELE CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE DIN ANUL 2023 Aurel ZANOCI, Mihail BĂȚ, Sergiu SERBINOV, Dumitru CONDREA, Vladimir CHITIC, Victor DULGHER CERCETĂRI PERIEGETICE LA SITUL GLINJENI-LA LACURI (R-NUL ȘOLDĂNEȘTI) 3 Aurel ZANOCI, Dumitru CONDREA, Daniel CUCULESCU, Vasile OALĂ SONDAJE ARHEOLOGICE ÎN SITUL DIN EPOCA FIERULUI SAHARNA-GURA HULBOACEI (R-NUL REZINA) Aurel ZANOCI, Mihail BĂȚ, Dumitru CONDREA, Victor DULGHER, Vladimir CHITIC, Sergiu SERBINOV CERCETĂRI DE SUPRAFAȚĂ ȘI SONDAJE LA SITURILE EPOCII FIERULUI DIN PREAJMA LOCALITĂȚILOR OLIȘCANI ȘI ȘOLDĂNEȘTI Tatiana NAGACEVSCHI, Vitalie SOCHIRCĂ CERCETĂRI PEDOLOGICE ÎN SITURILE ARHEOLOGICE DIN EPOCA FIERULUI SAHARNA-GURA HULBOACEI ȘI OLIȘCANI Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Dum itru CONDREA, Serghei HEGHEA, Sergiu SERBINOV, Vladim ir CHITIC, Dum itru AVRAM, Adrian IORGA, Igor DIMOV CERCETĂRI ARHEOLOGICE EFECTUATE ÎN ANUL 2023 LA SITUL BUTUCENI I – CETĂȚUIE Andrei COROBCEAN, Vitalie BURLACU CERCETĂRI DE SALVARE PE PROMONTORIUL DE LA BUTUCENI ÎN ANUL 2023 Octavian MUNTEANU, Michael MEYER, Vasile IARMULSCHI, Torben SCHATTE CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DIN ANUL 2023 ÎN AȘEZAREA DE TIP POIENEȘTI-LUCAȘEUCA DE LA IVANCEA – SUB PĂDURE Nicolae BATOG, Octavian MUNTEANU, Vasile IARMULSCHI, Vadim ȘERBAN, Cristian COROLENCO, Alexandru MELNIC CERCETĂRI DE SUPRAFAȚĂ DIN ANUL 2024 ÎN SITUL DE LA CAȘUNCA, R-NUL FLOREȘTI Orele 12.30 – 13.30. Pauză de prînz Orele 13.30 – 17.30. Comunicări Moderatori – Gheorghe POSTICĂ, Eugen SAVA Larisa CIOBANU, Vlad VORNIC UN COMPLEX CU VASE CERAMICE DIN SEC. II D. HR. DESCOPERIT LA MERENI (R-NUL ANENII NOI) Sergiu MATVEEV, Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Serghei HEGHEA, Dum itru AVRAM, Adrian IORGA, Sergiu SERBINOV CERCETĂRI ARHEOLOGICE PREVENTIVE LA SITUL CALARAȘOVCA VII (R-NUL OCNITA) ÎN ANUL 2023 4 Sergiu MATVEEV, Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Serghei HEGHEA, Dum itru AVRAM, Sergiu SERBIN OV, Adrian IORGA CERCETĂRI ARHEOLOGICE PREVENTIVE LA SITUL ARIONEȘTI X (R-NUL DONDUȘENI) ÎN ANUL 2023 Sergiu MATVEEV, Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Serghei HEGHEA CERCETĂRI ARHEOLOGICE PREVENTIVE LA VALUL LUI TRAIAN DE SUS (SECTOR SATUL NOU-SELEMET, R-NUL CIMIȘLIA) ÎN ANUL 2023 Vlad VORN IC, Sergiu MATVEEV, Sergiu POPOVICI, Dum itru AVRAM AȘEZAREA DE TIP SÂNTANA DE MUREȘ-CERNEAHOV ȘEPTELICI II (S. ȘEPTELICI, R-NUL SOROCA) Vlad VORN IC, Sergiu MATVEEV, Sergiu POPOVICI, Vasile IUCAL, Dumitru AVRAM, Vlad CHITIC, Igor DIMOV UN COMPLEX FUNERAR DIN SEC. X-XII DESCOPERIT LA VALEA MARE (R-NUL UNGHENI) Ion URSU, Ion TENTIUC, Sergiu MUSTEAȚĂ, Dan ȘTEFAN ÎN CĂUTAREA URMELOR SELIȘTII TĂTĂRĂȘTI DIN VALEA BÂCULUI Ion TENTIUC, Ion URSU, Sergiu MUSTEAȚĂ CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN CETATEA SOROCII (CAMPANIA 2023) Sergiu HEGHEA, Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Dum itru AVRAM, Sergiu MATVEEV CERCETĂRI ARHEOLOGICE PREVENTIVE ÎN SITUL CĂRBUNA XVII – LA RĂDI Gheorghe POSTICĂ, Vlad VORNIC, Valeriu BUBULICI MONOXILA DIN RÂUL NISTRU, DESCOPERITĂ ÎN PREAJMA SATULUI PUHĂCENI Sergiu MUSTEAȚĂ, Ion TENTIUC, Ion URSU CERCETAREA URMELOR BISERICII „SFINȚII ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIIL” (SOBORUL VECHI) Dan ȘTEFAN, Sergiu MUSTEAȚĂ, Ion TENTIUC, Ion URSU PROSPECȚIUNI NON-INVAZIVE ÎN ZONELE CU POTENȚIAL ARHEOLOGIC DIN MUNICIPIUL CHIȘINĂU 5 Vlad VORN IC, Sergiu POPOVICI, Serghei HEGHEA, Natalia OVCEAROV, Dum itru AVRAM, Adrian IORGA, Vladim ir CHITIC, Sergiu SERBINOV, Igor DIMOV, Serghei AGULNICOV CERCETĂRI DE SALVARE EFECTUATE PE STRADA 31 AUGUST 1989 DIN CHIȘINĂU Ion TENTIUC, Sergiu MUSTEAȚĂ, Ion URSU ZONA TURNULUI DE APĂ DIN CHIȘINĂU Dum itru AVRAM, Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Serghei HEGHEA, Adrian IORGA, Igor DIMOV, Sergiu SERBINOV, Vladimir CHITIC, Serghei AGULNICOV SĂPĂTURI ARHEOLOGICE PREVENTIVE LA VILA INGINERULUI G. PRONIN (FRAGMENT – 2 EDIFICII) Vlad VORN IC, Sergiu HEGHEA, Sergiu POPOVICI, Veaceslav BICBAEV, Igor DIMOV SONDAJE DE SALVARE EFECTUATE ÎN PARCUL CENTRAL AL MUN. BĂLȚI O AȘEZARE CU URME DE LOCUIRE DIN ENEOLITIC ȘI PERIOADA ROMANĂ TÂRZIE DESCOPERITĂ LA CALARAȘOVCA (R-NUL OCNIȚA) Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Sergiu MATVEEV, Natalia OVCEAROV Cu prilejul investigaţiilor arheologice preventive efectuate la siturile Calarașovca VII (com. Calarașovca, r-nul Ocniţa) și Arionești X (s. Arionești, r-nul Soroca) de pe traseul drumului R8 (segmentul Arionești-Otaci), în raza unor localităţi din această microzonă au fost întreprinse și cercetări periegetice. Dintre aceste recunoașteri de suprafaţă, evidenţiem pe cele de pe moșia comunei Calarașovca, soldate cu descoperirea a șase noi obiective arheologice, care prezintă staţiuni sau așezări cu resturi de vieţuire umană datând din diferite epoci istorice. Un loc distinct printre aceste situri îl ocupă așezarea cu urme de locuire din eneolitic și perioada romană târzie Calarașovca XIII. Acest obiectiv arheologic este amplasat pe ambele pante ușor înclinate ale unei văi orientate V-E, prin care curge un pârâu fără nume, la distanţa de circa 1 km spre V de drumul Arionești-Otaci și la 0,4 m spre E de drumul Berezovca-Calarașovca, ocupând o suprafaţă de aproximativ 400×500 m (Fig. 1; 2, 1, 2). Resturile de locuire eneolitice, cuprinzând fragmente de lut ars provenind de la locuinţe de suprafaţă, cioburi de vase și un fragemnt de statuetă antropomorfă de lut ars, precum și numeroase piese de silex, se găsesc numai la N de pârâu și se atribuie culturii Precucuteni – Tripolie A. Ceramica, care este puţin numeroasă, aparţine unor categorii diferite. O primă categorie cuprinde vase lucrate dintr-o pastă grosieră, cu șamotă și alţi degresanţi în compoziţie, fiind arse neomogen și incomplet. Aceste recipiente sunt decorate cu câte unul sau mai multe șiruri de impresiuni executate cu unghia și cu proeminenţe, unele exemplare fiind acoperite cu barbotină (Fig. 3, 1-3). Recipientele lucrate din pastă fină sau semifină, care predomină, prezintă decor incizat, canelat și imprimat, având suprafaţa bine netezită și, uneori, lustruită (Fig. 3, 4-13). Dintre tipurile de vase identificate, predomină cupele sau paharele. De asemenea, remarcăm un fragment reprezentând coapsa dreaptă a unei statuete antropomorfe feminine șezânde de culoare cenușie, lucrate din pastă semifină și decorate cu linii incizate (Fig. 3, 14). De pe suprafaţa așezării precucuteniene a fost adunată o bogată colecţie litică de cca 550 de piese, dintre care 251 reprezintă unelte aflate în diferite etape de prelucrare. Pentru confecţionarea pieselor a fost utilizat silexul negru, 7 gri și albicios de origine pruto-nistreană. Colecţia litică este compusă din lame și așchii, nuclee, retușoare, gratoare, lame pentru seceri, lame și așchii retușate, vârfuri de săgeată, străpungătoare-sfredele etc. (Fig. 4). Vestigiile aparţinând așezării din perioada romană târzie sunt mult mai puţine, dar, în schimb, se întâlnesc pe ambele părţi ale pârâului menţionat. Au fost recuperate circa 15 fragmente ceramice de culoare cenușie lucrate la roată, marea majoritate din pastă zgrunţuroasă, dintre care se remarcă două buze de vase de provizii (Fig. 2, 4, 5). Pe baza ceramicii, această locuire sporadică de la Calarașovca XIII se încadrează în cultura Sântana de MureșCerneahov din sec. IV d.Hr. Ceea ce surprinde totuși aici este cantitatea extrem de redusă a vestigiilor aparţinând acestui orizont cultural-cronologic. Situaţia ar putea fi eventual explicată prin faptul că nucleul așezării propriuzise din perioada migraţiei goţilor se află pe un alt loc din preajmă, care urmează a fi identificat prin cercetări viitoare mai amănunţite. Fig. 1. Calarașovca XIII. Poziţia topografică a sitului. 8 1 2 3 0 3 cm 4 5 Fig. 2. Calarașovca XIII. Imagine ortofoto (1), forotografie aeriană dinspre sud asupra sitului (2) și ceramică lucrată la roată din pastă fină (3) și zgrunţuroasă (4, 5). 9 1 2 3 4 6 5 7 8 10 9 12 13 11 14 Fig. 3. Calarașovca XIII. Fragmente de vase ceramice (1-13) și de statuetă antropomorfă (14) Precucuteni-Tripolie A. 10 5 4 3 2 1 8 7 6 9 10 11 12 0 13 14 3 cm Fig. 4. Calarașovca XIII. Piese din silex: nuclee – 1, 2, 5, 10; retușor – 3; gratoare – 4, 9, 11, 12, 13, 14; vârf simetric pe lamă – 6; străpungător-sfredel – 7; lamă pentru seceri – 8. 11 CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN SITUL CUCUTENIAN VADUL LUI VODĂ I (MUN. CHIȘINĂU) ÎN ANUL 2023 Sergiu POPOVICI, Vlad VORNIC, Serghei HEGHEA, Dum itru AVRAM, Adrian IORGA, Sergiu SERBINOV, Vlad CHITIC, Igor DIMOV Așezarea eneolitică Vadul lui Vodă I a fost descoperită în anul 1972 de către V.V. Suharev, fiind cercetată parţial prin săpături de salvare în anul 2009 de S. Bodean, S. Popovici și V. Burlacu. Obiectivul arheologic este amplasat la baza malului înalt al râului Nistru și ocupă o suprafaţă de doar 6×60 m, o parte din sit aflându-se sub apă (Fig. 1, 1). În toamna anului 2023, în situl Vadul lui Vodă I au avut loc cercetări arheologice preventive, dictate de realizarea unui proiect de consolidare a malului drept al râului Nistru. Zona accesibilă cercetării nu a depășit lăţimea de 3-4 m, din cuprinsul sitului fiind investigată o suprafaţă de 188 m.p. Drept urmare, au fost descoperite două locuinţe și o anexă de suprafaţă (Fig. 1, 2), o vatră exterioară, două gropi menajere și o aglomerare de lut ars și pietre. De asemenea, din porţiunea cercetată au fost recuperate 2986 de obiecte manufacturate de om sau de origine animală, inclusiv 1824 de fragmente ceramice, 441 de piese de silex și 721 de fragmente de os sau corn. Din stratul de cultură al așezării provine și o cantitate mare de valve de scoici Unio crassus, observate în profil sub forma unor straturi, deseori suprapuse. Admiţând folosirea scoicilor și în alimentaţie, considerăm că aglomerările de scoici reprezintă mai curând urmele viiturilor râului Nistru, în urma cărora scoicile au ajuns pe m al. Materialul arheologic include diverse categorii de inventar, printre care un loc distinct îl ocupă vasele ceramice (Fig. 2, 1-10), din lut ars mai fiind executată plastica antropomorfă (Fig. 2, 11), zoomorfă și ornitomorfă, o machetă de ambarcaţiune, polonice și linguri (Fig. 2, 12). Din materii dure animale au fost lucrate brăzdare, o spatulă, câteva vârfuri din corn, străpungătoare, ace (Fig. 2, 15) și valve de scoici perforate. Piesele de piatră șlefuită includ topoare perforate, tesle, o daltă (Fig. 2, 14), percutoare și zdrobitoare, râșniţe, nicovale și o greutate folosită probabil în calitate de ancoră. De asemenea, au fost recuperate și numeroase piese din piatră cioplită, reprezentate prin vârfuri de săgeţi (Fig. 2, 13), burine, cuţite și lame. Remarcăm și descoperirerea a trei piese din aramă: un străpungător, o verigă și o plăcuţă. Inventarul ceramic include trei categorii principale: grosieră (51,16%) (Fig. 2, 8-10), semifină (25,1%) și fină (23,74%) (Fig. 2, 2-7). Doar 27 frag12 mente prezintă decor pictat înainte de ardere (Fig. 2, 1). Ornamentaţia vaselor din pastă grosieră este sărăcăcioasă, decorul fiind adâncit și în relief. Vasele din categoria semifină prezintă decor format din linii incizate, grupuri sau benzi de gropiţe circulare și striuri. Decorul adâncit al ceramicii fine este compus din pliseuri, caneluri late, linii incizate și gropiţe imprimate, tehnicile de aplicare fiind combinate. Nu lipsesc nici vasele decorate exclusiv printr-o singura tehnică, fie că este vorba doar de linii incizate, fie de gropiţe. În formă desfășurată ornamentul se prezintă în două tipuri: primul constituit din cercuri/ovaluri unite prin linii tangente și al doilea - geometrizat, prin dispunere de triunghiuri în zig-zag. Puţinele fragmente de vase pictate se împart în două categorii: cele cu adaos de cioburi pisate și cele cu adaos de nisip fin, ambele fiind identificate în aceleași contexte stratigrafice. Ceramica prezintă decor bicrom (predominant), aplicat pe fundalul gălbui-cremos sau roșiatic, cu benzi pictate de culoare brună închisă sau vișinie, și tricrom, compus din linii roșii și brune aplicate pe fundal gălbui (2 cioburi). Stilul decorativ este format din meandre și spirale, cu o ușoară predominare a primelor. Meandrele sunt formate din benzi rezervate din fundal, având interspaţiile hașurate prin linii piezișe continue sau prin grupuri de patru linii. Spiralele dispuse pe orizontală sunt combinate prin asocieri cu potcoave, ambele rezervate din fundal. Interspaţiile, însă, sunt fie hașurate cu linii piezișe subţiri dispuse perpendicular cu linia de bază a spiralei, fie prin două sau trei linii mai subţiri trasate paralel cu linia de bază. Banda spiralei fragmentului tricrom a fost rezervată din fundalul gălbui, fiind delimitată de două linii brune închise și alte benzi de culoare roșie, late și mai subţiri. Pe baza stratigrafiei și a materialului arheologic descoperit, putem concluziona că așezarea Vadul lui Vodă I are un singur nivel de locuire, care poate fi încadrat în prima etapă de evoluţie a fazei Cucuteni A, continuând tradiţiile decorului ceramic adâncit și în relief Precucuteni III. Analogii directe și apropiate pentru descoperirile noastre cunoaștem în stratul Cucuteni A de la Ruseștii Noi I, la Jora de Sus I, precum și în nivelul Cucuteni A2 de la Ruginoasa-Dealul Drăghici, Costești-Cier/Lângă Școală și Toflea-Dealul Tănăsoaia. 13 1 2 3 Fig. 1. Vadul lui Vodă I. Vederi asupra sitului (1), a locuinţei 2 (2) și a profilului locuinţei 2 (3). 14 1 2 4 3 5 7 6 10 8 9 13 11 12 0 3 cm 14 15 Fig. 2. Vadul lui Vodă I. fragmente ceramice (1-10), figurină antropomorfă (11), lingură de lut (12), vârf de săgeată de silex (13), daltă din șist (14) și ac de os (15). 15 CERCETĂRI ARHEOLOGICE DE SALVARE ÎN SITUL CUCUTENIAN GLINJENI X – LA BOT (R-NUL FĂLEȘTI) Sergiu POPOVICI, Vlad VORNIC, Veaceslav BICBAEV, Andrian IORGA, Igor DIMOV, Vlad CHITIC Situl arheologic Glinjeni X – La Bot a fost descoperit în anul 2020 de către arheologul Ion Noroc, fiind amplasat la 0,3 km spre est de marginea dus-estică a localităţii, pe un bot de deal de la confluenţa a două văi. Situl a fost grav afectat de un drum pietruit și o lutărie, în peretele estic al acesteia fiind observate resturile unei locuinţe de suprafaţă și un complex adâncit. În scopul cercetării acestor două complexe, în vara anului 2023 a fost efectuată o intervenţie arheologică de salvare. Drept urmare, s-a dovedit că structura adâncită în sol reprezintă un șanţ orientat pe direcţia NV–SE. La o distanţă de 2 m spre nord de șanţ au fost identificate și resturile locuinţei (Fig. 1, 1). Aceasta consta dintr-o aglomerare de fragmente de argilă puternic arsă, amestecată cu pleavă, și prezenta numeroase amprente care proveneau probabil de la carcasa plafonului despărţitor al celor două niveluri ale locuinţei (Fig. 1, 2). Sub fragmentele de lut ars ale plafonului s-a găsit ceramică, un fragment de râșniţă, trei unelte din roci dure, piese de silex, un străpungător de os și trei figurine antropomorfe de lut ars (Fig. 2, 10-11). Fragmente ceramice răzleţe au fost găsite pe întreaga suprafaţă excavată, cu aglomerări mai mari sub stratul de lut ars. Ceramica recuperată poate fi împărţită în două categorii principale: fină și semifină. Cu excepţia unui ciob de vas ornamentat prin incizii, ceramica prezintă decor pictat. Decorul constă din pictură monocromă, bicromă și tricromă (Fig. 2, 1-9). Formele vaselor sunt tradiţionale pentru olăria fazei A-B a culturii Cucuteni. Predomină recipientele de dimensiuni mijlocii și mici, cu un număr relativ restrâns de forme, care includ vase cu corp sferic sau piriform, cupe sau pahare, străchini, capace și vase de tip binoclu. Două cioburi mici provin de la vase realizate din pastă de lut cu adaos de scoică pisată, denumită și Cucuteni C. Materialele descoperite la Glinjeni X – La Bot sunt similare cu cele din siturile atribuite fazei A-B ale culturii Cucuteni din centrul și nordul Republicii Moldova și ar putea fi încadrat în perioada timpurie a etapei A-B2. 16 1 2 Fig. 1. Glinjeni X – La Bot. Vederi asupra profilului lutăriei în zona locuinţei de suprafaţă și a șanţului (1) și asupra locuinţei de suprafaţă (2). 17 3 2 1 4 6 5 7 8 0 9 3 cm 10 11 Fig. 2. Glinjeni X – La Bot. Fragmente ceramice (1-9) și figurine antropomorfe (10-11). 18 CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN AȘEZAREA ENEOLITICĂ TÂRZIE CHIRILENI III / SÎNGEREI XI ÎN ANUL 2023 Veaceslav BICBAEV, Radu MARANDIUC Așezarea Chirileni III / Sîngerei XI este amplasată pe moșia orașului Sîngerei, la 5,5 km N de această localitate și la 2,2 km V de satul Chirileni, com. Drăgănești. Situl respectiv a fost descoperit în 1979 de către V. Bicbaev. În urma cercetărilor periegetice desfășurate în anii ‚80 și ‚90 ai sec. XX, s-a stabilit că așezarea ocupă o suprafaţă de aproximativ 30 ha și conţine trei niveluri de locuire din perioada târzie a culturii CucuteniTripolie. Aceste niveluri aparţin fazei Cucuteni B2b, finalului etapei Tripolie CI (aspectul Bădragi), treptelor b și c ale etapei Tripolie CII (aspectele Chirileni și Gordinești-Horodiștea (Fig. 1, 1-2). În anul 1989, în partea centrală a așezării, a fost realizat un sondaj de 4×2 m, în cadrul căruia a fost descoperit un cuptor de ars ceramică cu reverberaţie (nr. 1), conţinând un bogat lot de fragmente ceramice, aparţinând nivelului Chirileni, din care s-a putut reconstitui o amforă pictată cu reprezentări unice de scene de dansuri religioase feminine. În primăvara anului 2023, Muzeul de Istorie și Etnografie din Sîngerei (MIES) a iniţiat o cercetare detaliată de suprafaţă în zona sitului. Drept rezultat, s-a constatat că instalaţia de ars ceramica cercetată în anul 1989 se afla într-o zonă distinctă a așezării, caracterizată de prezenţa la suprafaţă a mai multor indicii specifice activităţilor legate de arderea ceramicii (rebut ceramic, bucăţi mici de lipitură cu caracter specific grătarului cuptoarelor de ars ceramică etc.). Zona respectivă se întinde pe o suprafaţă de cca 70×100 m. Acest lucru sugerează că în această parte a așezării ar fi putut funcţiona mai multe instalaţii destinate arderii ceramicii. Cercetările MIES din anul 2023 au avut ca obiectiv obţinerea datelor privind stratigrafia, caracterul și starea de conservare a stratului de cultură în zona presupusului „cartier al olarilor”. În acest scop, în partea centrală a zonei respective, a fost trasată o secţiune de 6×4 m, orientată N-S. În partea de S a secţiunii a fost descoperit un cuptor de ars ceramică cu reverberaţie. Cuptorul avea o formă circulară în plan, cu diametrul de 1,20 m. Grătarul s-a păstrat relativ bine. Baza acestuia a fost amenajată din vălătuci cilindrice groase și lungi din lut, amestecate cu resturi vegetale. Acestea au fost dispuse în paralel și legate între ele prin alţi vălătuci scurţi, lipiţi la anumite distanţe de părţile laterale ale celor lungi. Construcţia a fost acoperită cu un strat gros de lutuială, atât deasupra, cât și din părţile laterale, prezentând găuri de accesare a aerului fierbinte în camera de ardere a vaselor. 19 În total, grătarul numără 35 de găuri rotunde, având diametrele ce variază între 6 și 10 cm. Grătarul era suprapus de resturile pereţilor și bolţii camerei de ardere, identificate la adâncimea de 0,45-0,5 m de la suprafaţa actuală de călcare, într-un amestec cu fragmente de vase, unele arse până la zgurificare. Gura camerei de foc conţinea de asemenea numeroase fragmente ceramice, aceasta fiind orientată spre E, unde i se alătura o platformă specială de deservire (groapa olarului), ușor trapezoidală în plan, cu dimensiunile de 1,6×1,7 m, adâncită în sol cu 0,4 m de la nivelul vechi de călcare. Fundul acestei gropii prezenta urme de ardere și conţinea în umplutură o mare cantitate de ceramică și resturi din construcţia cuptorului (Fig. 1, 3; 2, 1-2). Lotul ceramic recuperat din camera de ardere a cuptorului și din groapa olarului numără 218 fragmente. Dintre acestea, 207 aparţin vaselor modelate din pastă fără degresanţi (Fig. 3, 2, 5-13), în timp ce doar 11 fragmente (5%) se încadrează în categoria tehnologică „C”. Această categorie se împarte în două subcategorii: vase din pastă cu scoică pisată și cu adaos de particule nedeterminate, având o culoare albicioasă-gălbuie (Fig. 3, 4, 6). Vasele din ambele categorii au fost arse oxidant. Prima categorie este reprezentată în principal de amfore cu corpul sferic sau ovoidal, gâtul scurt tronconic sau relativ cilindric, având buza evazată; unele dintre acestea având toarte „cornute”, străchini și castroane. Decorul aplicat, în principal în negru-ciocolatiu și roșu, este de tip geometrizat, format din elemente, precum benzi drepte din 2-4 linii, linii și liniuţe șerpuitoare, și reţea oblică. Câteva vase nu au fost pictate. Prezintă interes categoria tehnologică „C”, reprezentată aici prin fragmente de la două oale cu gâtul aproximativ cilindric, corpul rotunjit, și o strachină cu profil în formă de „S”, decorată cu linii incizate. Conform caracteristicilor tehnice, tehnologice și stilistice a decorului ceramicii identificate în cuptor și în preajma lui, acesta poate fi atribuit nivelului Chirileni, fiind se pare contemporan cu primul cuptor cercetat în anul 1989. În anul 2024, vor continua cercetările acestui important complex meșteșugăresc, cu posibilitatea conservării lui în vederea muzeificării și expunerii în cadrul expoziţiei arheologice a MIES. 20 1 2 3 Fig. 1. Chirileni III / Sîngerei XI. Amplasarea sitului (1-2), resturile cuptorului de ars ceramică la prima fază de degajare (vedere dinspre E) (3). 21 1 2 Fig. 2. Chirileni III / Sîngerei XI. Vederi asupra cuptorului de olărie (1-2). 22 3 4 2 1 6 5 9 10 8 7 12 11 13 Fig. 3. Chirileni III / Sîngerei XI. Fragmente ceramice. 23 CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN SITUL ENEOLITIC TRINCA-LA ȘANȚ ȘI EXPLORĂRI PALEOBOTANICE ÎN LOCALITATEA CARACUȘENII VECHI. CAMPANIA 2023 Ghenadie SÎRBU (Chișinău), Robert HOFMANN (Kiel), Johannes MÜLLER (Kiel), Sergiu HEGHEA, Vitalie BURLACU, Andrei COROBCEAN (Chișinău), Wiebke Kirleis, Frank Schlütz, Ingo Feeser (Kiel) Campania din anul 2023, a avut două obiective de cercetare. Primul obiectiv a fost orientat spre continuarea verificării anomaliilor de pe planul magnetometric, început în toamna anului 2016 și finalizat în anul 2022. Cel de al doilea obiectiv a purtat un caracter interdisciplinar în vederea obţinerii unui set de probe pentru analize paleobotanice. Investigaţiile au fost efectuate în cadrul proiectului CRC 1266, D1 – Scales of Transform ation, parte a clusterului de cercetare suportat financiar de către Universitatea ChristianAlbrecht din orașul Kiel, Germania. După cum este bine cunoscut, situl Trinca-La Șanț ocupă un promontoriu calcaros, protejat din câteva părţi prin maluri abrupte, situat la periferia de SV a satului Trinca, r-nul Edineţ (Fig. 1, 1, 3). După finalizarea prospectărilor magnetometrice, rezultatul obţinut a deschis perspectiva verificării stării de conservare a stratului de cultură și a complexelor surprinse. Procesarea și interpretarea datelor a oferit posibilitatea expunerii pe baza organizării interne a așezării. Astfel, pentru campania din anul 2023 au fost alese două zone pentru verificarea anomaliilor. Prima secţiune (Tranch 10), cu o suprafaţă de 4×11 m, a fost trasată în partea de sud-vest al așezării, pe o anomalie care să corespundă cu o structură de palisadă întretăiată de o construcţie de suprafaţă plus un șanţ de apărare (Fig. 2, 1). Șanţul de apărare are formă trapezoidală în secţiune, fiind săpat în roca calcaroasă, adâncindu-se până la 1,50 m. La deschidere avea lăţimea de 3 m, iar la talpă – de cca 2 m (Fig. 2, 2). Cea de a doua secţiune (Tranch 11), cu o suprafaţă de 3×9 m, a fost trasată în partea de nord a așezării, pe o concentraţie de anomalii care prezintă o situaţie de intersectare a două locuinţe de suprafaţă (Fig. 2, 3). În urma cercetărilor s-a confirmat cele presupuse, locuinţele având o stare de conservare medie. În una dintre locuinţe a fost dezvelită o construcţie de foc de dimensiuni mari, reprezentată printr-un strat de chirpic compact cu urme de reparaţie (Fig. 2, 3, 4). Pentru cercetările paleobotanice a fost ales un lac natural din localitatea Caracușenii Vechi (r-nul Briceni) (Fig. 1, 1, 2). Pentru prelevarea pro24 belor a fost utilizat un utilaj specializat reprezentat din platformă metalică cu un tripod și tuburi de cauciuc (Fig. 3, 1, 2). Au fost întreprinse cinci forări pe mijlocul iazului, unde concentraţia de impurităţi în apă este mai scăzută. Forările au avut diferite adâncimi, materialul extras din tuburi a fost secţionat în două și împachetat în saci speciali de peliculă, cu indicarea adâncimilor (Fig. 3, 3, 4). La o primă vedere, rezultatele obţinute par să satisfacă așteptările de obţinere a materialului paleobotanic necesar pentru a reconstitui paleoclima din mileniul IV î. Hr. Datele obţinute în campania din anul 2023 ne permit să rămânem pe aceeași poziţie care vizează procesul de transformare pentru așezările din etapa Cucuteni B2 – Tripolie C1, ce poate fi asociat cu reorganizarea spaţiului în cadrul așezărilor și cu dispariţia configuraţiei clasice a așezărilor Cucuteni-Tripolie cu planificare circulară. Iar cercetările interdisciplinare de la Caracușenii Vechi, cu ulterioara procesare și analiza materialului colectat, vor face lumină în ceea ce privește schimbările paleoclimatice care s-au petrecut în spaţiul est-carpatic în etapa mijlocie a epocii eneolitice. 1 2 3 Fig. 1. Amplasarea siturilor pe harta Republicii Moldova (1), Imagine satelitară cu lacul natural de la Caracușenii Vechi (2), vedere din dronă cu situl Trinca-La Șanț (3). 25 1 2 4 3 Fig. 2. Trinca-La Șanț 2023. Vedere cu secţiunea (Tranch 10) (1), Profilul de V al șanţului (2), vedere din dronă cu secţiunea (Tranch 11) (3) și vedere cu instalaţia de foc (4). 26 1 2 4 3 Fig. 3. Caracușenii Vechi 2023. Imagini cu procesul de forare (1, 2) și extragerea și secţionarea probelor prelevate (3, 4). 27 CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA TUMULUL 16 DE LA CORJEUȚI (R-NUL BRICENI) Sergiu POPOVICI, Vlad VORNIC, Adrian IORGA, Igor DIMOV În vara anului 2023, Agenţia Naţională Arheologică a efectuat investigaţii arheologice preventive la tumulul 16, situat la 1,4 km ENE de satul Corjeuţi (r-nul Briceni) (Fig. 1, 1). La momentul demarării cercetării, tumulul avea un diametru de cca 30 m și o înălţime maximă de 0,3 m. Săpăturile arheologice s-au soldat cu identificarea a patru morminte de inhumaţie și a două gropi cilindrice mari, probabil de cult. În urma cercetărilor, s-a constatat că mantaua primară, cu diametrul de aproximativ 15 m și înălţimea păstrată în zona centrală de 0,7 m, a fost ridicată din sol amestecat de culoare brună în perioada timpurie a epocii bronzului, deasupra mormântului 2, atribuit culturii Iamnaia (Fig. 1, 2). În jurul acestui mormânt se afla lutul excavat din groapă, ce se prezenta în plan sub forma unui semicerc, cu capetele deschise îndreptate spre E. Următorul orizont cultural și stratigrafic este pus în legătură cu amenajarea în partea sud-estică a mantalei existente a mormântului 4, care, pe baza elementelor de rit și a unui vas ceramic, poate fi datat în perioada mijlocie sau târzie a epocii bronzului. Deasupra acestui mormânt a fost edificată cea de-a doua și ultima mantă, care a lărgit diametrul tumulului la aproximativ 30 m. Tot acestui cultural-cronologic se atribuie probabil și cele două gropi cilindrice. În primele secole ale erei noastre, în partea sudică a mantalei au fost realizate două morminte (nr. 1 și 3) atribuite sarmaţilor (Fig. 2, 1-2). Com plexele se caracterizează prin gropi dreptunghiulare cu colţurile rotunjite, având scheletele așezate pe spate în poziţie întinsă, orientate cu craniile spre N. În mormântul 3, pe lângă un vas ceramic depus alăturat craniului (Fig. 2, 3), în partea inferioara a braţelor și în zona femurelor, au fost găsite mărgele de bronz, realizate prin batere pe verigi răsucite circular (Fig. 2, 4), una dintre care este decorată cu doua șiruri de granule circulare (Fig. 2, 5). Cercetarea arheologică efectuată în anul 2023 la Corjeuţi a oferit informaţii importante privind obiceiurile funerare și cultura materială ale diferitor populaţii care s-au perindat în Podișul de silvostepă al Moldovei de Nord în epoca bronzului și perioada romană. 28 1 0 50 cm 2 3 Fig. 1. Corjeuţi-Tumulul 16. Amplasarea geografică a sitului (1) și mormântul 2 (2-3). 29 2 1 0 30 cm 4 3 0 5 3 cm 0 Fig. 2. Corjeuţi-Tumulul 16. Mormântul 3. 30 2 cm SAHARNA-ȚIGLĂU: REZULTATELE CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE DIN ANUL 20231 Mihail BĂȚ, Aurel ZANOCI, Sergiu SERBINOV, Victor DULGHER, Dumitru CONDREA, Vladimir CHITIC, Daniel CUCULESCU Situl de la Saharna-Țiglău reprezintă o locaţie arheologică, unde au fost atestate vestigii din prima epocă a fierului, caracteristice comunităţilor Holercani-Hansca, Saharna și Basarabi-Șoldănești. Cea mai intensă locuire se constată în perioada culturii Saharna, când aici a funcţionat o așezare flancată, la nord și vest, de un cimitir, iar pe malul abrupt al Nistrului, în partea de sud-est, fiind amenajată o incintă fortificată de formă circulară. În prezent, o mare parte din suprafaţa sitului se află în proprietate privată, fapt ce a impus efectuarea unor cercetări de salvare și preventive în anii 2020-2022. Investigaţiile din anul 2023 au reprezentat o continuare a unităţilor de cercetare, trasate în preajma unei gropi de fundaţie pentru o viitoare construcţie din cadrul Staţiunii arheo-muzeale „Saharna Țiglău”, campanie de săpătură demarată încă din anul 2021. De această dată, suprafaţa de cercetare (secţiunea 10/2023) a fost amplasată pe latura de vest a gropii de fundaţie (Fig. 1). Iniţial, dimensiunile ei au fost de 18×4 m, pe direcţia estvest, ulterior spaţiul de cercetare fiind lărgit spre nord, vest și sud, atingând o suprafaţă totală de 108 m.p. În unitatea de săpătură trasată au fost atestate vestigiile a 17 amenajări de habitat de tipul gropilor (Fig. 2; 3, 1-3). Dintre acestea, 14 au fost cercetate integral, iar altele trei – parţial. Majoritatea absolută a complexelor studiate au conţinut material arheologic, constituit din piese de inventar, fragmente ceramice (Fig. 3, 4-5), oase de animale și bucăţi de lut ars ș.a. În două structuri a fost descoperit un număr mare de resturi de la instalaţii de foc de tipul vetrelor (Fig. 3, 1, 4-5), în asociere cu fragm ente ceram ice. De asemenea, remarcăm prezenţa în așezare a unui consistent strat de cultură, de unde au fost recuperate piese de inventar, precum și numeroase fragmente de ceramică, în mare parte ornamentate cu decor incizat sau aplicat prin im prim are. Evaluarea preliminară a materialului arheologic a permis încadrarea descoperirilor din anul 2023 în orizontul culturii Saharna. 1 Cercetare realizată prin subprogramul 01.15.01 „Patrimoniul arheologic preistoric și antic din regiunea de silvostepă a Republicii Moldova: cercetare interdisciplinară și valorificare știinţifică” în cadrul Centrului de Arheologie „Ion Niculiţă” (Universitatea de Stat din Moldova). 31 Fig. 1. Saharna-Țiglău, 2023. Vedere generală de la începutul săpăturilor. Fig. 2. Saharna-Țiglău, 2023. Vedere aeriană asupra secţiunii din timpul cercetării structurilor arheologice. 32 1 2 3 4 5 Fig. 2. Saharna-Țiglău, 2023. Vedere aeriană asupra secţiunii din timpul cercetării structurilor arheologice. 33 CERCETĂRI PERIEGETICE LA SITUL GLINJENI-LA LACURI (R-NUL ȘOLDĂNEȘTI)1 Aurel ZANOCI, Mihail BĂȚ, Sergiu SERBINOV, Dumitru CONDREA, Vladimir CHITIC, Victor DULGHER Situl se află la cca 2,0 km spre nord-est de localitatea Glinjeni, în Pădurea Hligenilor 2 la cca 0,35 km de la marginea ei de vest, pe culmea unui deal cu altitudinea absolută de cca 243 m (Fig. 1). Fortificaţia a fost descoperită de G. Fedorov în 1961. În același an, T. Zlatkovskaia a efectuat cercetări arheologice pe o suprafaţă de 36 m,p., în urma cărora a fost sesizat un strat cultural cu grosimea de cca 0,4 m, în care predomina ceramica getică, mai puţină fiind atestată cea medievală (sec. IXXII). Ulterior, în 1982, situl a fost cercetat prin periegeze de către I. Hîncu, care a confirmat prezenţa vestigiilor getice și medievale. În primăvara anului 2023, echipa Centrului de Arheologie „Ion Niculiţă”, Universitatea de Stat din Moldova a realizat noi cercetări de suprafaţă, soldate cu unele precizări referitoare la dimensiunile sistemului defensiv și la nivelele de locuire de pe sit. Drept urmare, s-a constatat că incinta fortificaţiei are formă ovală, cu dimensiunile de 300×250 m (Fig. 2). Ea a fost înconjurată de un „val” cu șanţ adiacent, care sunt mai bine conservate pe segmentul de nord-vest (Fig. 3, 1), unde „valul” are o lăţime de cca 5,0-6,0 m la bază și înălţimea de cca 1,5 m. Șanţul are adâncimea de cca 1,3 m și lăţimea de cca 4,0-5,0 m. Pe restul laturilor, „valul” este mai colmatat, având lăţimea de 10-15 m și înălţimea de 0,7-1,0 m, iar șanţul se păstrează până la adâncimea de 0,6-0,8 m. Pe latura de sud-vest, „valul” și șanţul sunt întretăiate de un drum de pădure (Fig. 3, 2), unde se presupune că ar fi fost calea de acces în cetate și în perioada funcţionării ei. În acest loc, în profilul „valului”, au fost sesizate urme de arsură și fragmente de lut ars (Fig. 3, 3). În urma cercetărilor periegetice pe un lot de pământ din incinta fortificaţiei, prelucrat agricol, au fost descoperite cca 190 fragmente de ceramică modelate cu mâna (Fig. 4). Acestea, conform caracteristicilor, provin de la două categorii de recipiente. Prima (cca 50 cioburi) este reprezenta1 2 Cercetare realizată prin subprogramul 01.15.01 „Patrimoniul arheologic preistoric și antic din regiunea de silvostepă a Republicii Moldova: cercetare interdisciplinară și valorificare știinţifică” în cadrul Centrului de Arheologie „Ion Niculiţă” (Universitatea de Stat din Moldova). În prezent, în incinta fortificaţiei se află cantonul pădurarului, precum și un lac, în mare parte, secat. 34 tă de fragmente de la vase lucrate din pastă de lut cu degresanţi de șamotă măruntă. Arderea este incompletă și neuniformă, iar culoarea variază de la cărămiziu la negru. Printre acestea se evidenţiază fragmente de la cești și oale (Fig. 4, 1-4), unele cu decor imprimat, caracteristic culturii Saharna din prima epocă a fierului. Cea de-a doua categorie de fragmente (cca 140) provine de la vase modelate din pastă de lut cu ingrediente de cioburi pisate (Fig. 4, 5-9). Arderea este incompletă și neuniformă, culoarea variind de la cărămiziu la cenușiu. Unele dintre ele păstrează decorul în relief – brâie netede, sau întrerupte de alveole. Ceramica cu asemenea caracteristici, de regulă, este atribuită culturii getice din sec. IV-III î. Hr. Astfel, plecând de la descoperirile mai vechi, dar și cele mai recente, constatăm prezenţa în situl Glinjeni-La Lacuri a trei nivele de locuire: din prima epocă a fierului (cultura Saharna); din a doua epocă a fierului (cultura getică); din epoca medievală (sec. XI-XII). Perioada edificării sistemului defensiv rămâne a fi incertă, însă, conform analogiilor existente, probabil, acesta se încadrează în sec. IV-III î. Hr. Fig. 1. Localizarea sitului Glinjeni La Lacuri pe harta topografică a regiunii (sursa imaginii: http://www.geoportalinds.gov.md). 35 Fig. 2. Ortofotplan cu marcarea fortificaţiei Glinjeni La Lacuri (sursă imagine: Google Earth). 1 2 Fig. 3. Glinjeni La Lacuri. Ruinele sistemului defensiv. 36 3 3 1 2 5 4 6 7 8 9 0 3 cm Fig. 4. Glinjeni La Lacuri. Fragmente ceramice recuperate de pe suprafaţa sitului. 37 SONDAJE ARHEOLOGICE ÎN SITUL DIN EPOCA FIERULUI SAHARNA-GURA HULBOACEI (R-NUL REZINA)1 Aurel ZANOCI, Dumitru CONDREA, Daniel CUCULESCU, Vasile OALĂ În urma cercetărilor de suprafaţă, realizate de G. Smirnov în anul 1946, la sud-est de satul Saharna Nouă, raionul Rezina, în locul numit Gura Hulboacei, au fost descoperite o cetăţuie, flancată de o întinsă așezare, alături de care se afla o necropolă tumulară (Fig. 1), toate atribuite așa-numitei perioade „scitice”. Dintre acestea, săpături arheologice au fost realizate doar în necropolă de către G. Smirnov, în 1950, și A. Meliukova, în 1953. Artefactele descoperite aici au permis încadrarea acesteia în prima epocă a fierului – cultura Saharna. Cetăţuia și așezarea însă rămâneau a fi cunoscute doar graţie periegezelor efectuate de G. Smirnov (1946), E. Usataia și A. Levinschi (1993) și de I. Niculiţă, A. Zanoci și M. Băţ (2015), la care se adaugă un mic sondaj, realizat în fortificaţie de P. Zasurtsev, în anul 1947. În urma acestor cercetări, atât în cetăţuie, cât și în așezare, au fost identificate vestigii atribuite epocii fierului. În anul 2023, fortificaţia a fost investigată prin intermediul cercetărilor de suprafaţă, precum și prin două sondaje (Fig. 2), de către colaboratorii Centrului de Arheologie „Ion Niculiţă”, USM. Cetatea se află la cca 2,5 km spre sud-est de satul Saharna Nouă și la cca 1,2 km spre nord de Buciușca. Ea a fost amplasată pe un promontoriu cu altitudinea relativă de cca 60 m, format de malul înalt al Nistrului și un defileu. Incinta, de formă semirotundă, cu suprafaţa de cca 0,25 ha, a fost delimitată, la est, de malul abrupt al râului, pe a cărui muchie a existat, probabil, un sistem defensiv artificial. Prezenţa acestuia este documentată printr-o construcţie defensivă de tip bastion, amplasată la marginea de nord-est a fortificaţiei. Actualmente, bastionul are formă semirotundă, cu dimensiunile de 6,0×3,5 m. Valul lui se mai păstrează pe o lăţime de cca 1,7 m și o înălţime de cca 0,5 m. Pe laturile de sud, de nord-vest și de nord, fortificaţia a fost apărată prin intermediul unui șanţ care, în prezent, are lăţimea de cca 11 m la gură, cca 4 m – la fund și adâncimea de cca 2 m. 1 Cercetare realizată prin subprogramul 01.15.01 „Patrimoniul arheologic preistoric și antic din regiunea de silvostepă a Republicii Moldova: cercetare interdisciplinară și valorificare știinţifică” în cadrul Centrului de Arheologie „Ion Niculiţă” (Universitatea de Stat din Moldova). 38 Sondajul 1, cu dimensiunile de 1,0×1,0 m, a fost trasat în partea centrală a incintei, fiind săpat până la adâncimea de 0,95 m de la nivelul actual de călcare (Fig. 3, 1). În urma cercetărilor, la adâncimea de cca 0,2 m a fost atestată prezenţa stratului cultural, care atingea grosimea de cca 0,5-0,6 m. Conform materialului descoperit, dar și structurii solului, în stratul de cultură au fost distinse două nivele de locuire. În nivelul superior, reprezentat de sol cenușiu în amestec cu pietriș, cu grosimea de cca 0,20-0,25 m, au fost descoperite: o scoică perforată (probabil, un pandantiv) (Fig. 4, 1), 15 fragmente de oase de animale și 10 cioburi de ceramică lucrată cu mâna (Fig. 4, 5), atribuite, conform caracteristicilor, culturii getice. Cel de-al doilea nivel, cu grosimea de cca 0,30-0,35 m, este reprezentat de sol de culoare castanie, în amestec cu pietriș. Aici au fost atestaţi trei colţi de mistreţ cu urme de prelucrare (Fig. 4, 2-4), șapte fragmente de oase de animale și 14 fragmente de ceramică, încadrate în prima epocă a fierului (Fig. 4, 7-8). Sondajul 2, cu dimensiunile de 1,0×1,0 m, a fost amplasat în partea de nord a incintei, fiind săpat până la adâncimea de cca 0,75 m de la nivelul actual de călcare (Fig. 3, 2). Stratul de cultură a fost identificat la adâncimea de cca 0,15 m, având grosimea de cca 0,50-0,55 m. Pe acest sector, de asemenea, au fost sesizate două niveluri de locuire. Din cel superior, cu grosimea de cca 0,2 m, care conţinea sol de culoare cenușie, au fost recuperate: o scoică perforată (Fig. 4, 9), șase bucăţi de lut ars cu amprente de nuiele, șapte fragmente de oase și nouă fragmente de ceramică modelată cu mâna, atribuită culturii getice (Fig. 4, 12-13). Al doilea nivel avea grosimea de cca 0,30-0,35 m și era compus din sol de culoare castanie. În acesta au fost descoperite: un fragment de lipitură (probabil de la o vatră) și 10 fragmente de ceramică, dintre care două – cu decor imprimat (Fig. 4, 10-11), atribuite culturii Saharna. Astfel, cercetările arheologice din incinta fortificaţiei au confirmat locuirea ei atât în prima epocă a fierului (cultura Saharna), cât și în sec. IV-III î. Hr. Data edificării sistemului defensiv rămâne incertă, însă nu se exclude utilizarea lui în ambele perioade. 39 Fig. 1. Localizarea sitului din punctul Saharna-Gura Hulboacei pe harta topografică a regiunii (sursa imaginii: http://www.geoportalinds.gov.md). Fig. 2. Saharna-Gura Hulboacei. Localizarea sondajelor realizate în anul 2023 (sursă ortofotoplan: Google Earth). 40 1 2 Fig. 3. Saharna-Gura Hulboacei, 2023: 1 - sondajul nr. 1; 2 - sondajul nr. 2. 5 1 0 3 cm 4 7 2 6 3 8 11 10 9 12 0 13 3 cm Fig. 4. Material arheologic descoperit în sondajele nr. 1 (1-8) și nr. 2 (9-13). 41 CERCETĂRI DE SUPRAFAȚĂ ȘI SONDAJE LA SITURILE EPOCII FIERULUI DIN PREAJMA LOCALITĂȚILOR OLIȘCANI ȘI ȘOLDĂNEȘTI1 Aurel ZANOCI, Mihail BĂȚ, Dumitru CONDREA, Victor DULGHER, Vladimir CHITIC, Sergiu SERBINOV În urma cercetărilor de suprafaţă, efectuate de V. Marchevici în anul 1954, în spaţiul cuprins între localităţile Olișcani și Șoldănești au fost atestate patru situri atribuite așa-numitei perioade „scitice”, care au intrat în literatura de specialitate sub denumirile Olișcani-Roata Turcilor, Olișcani II, Șoldănești III și Șoldănești IV. Dintre acestea, după cum reiese din publicaţiile ulterioare, doar fortificaţia din punctul R oata Turcilor a fost cercetată repetat de către I. Hîncu, în anul 1982. Celelalte situri s-au perpetuat în repertorii, fiind utilizată informaţia iniţială, publicată de V. Marchevici în 1955. Astfel, considerând necesare noi investigaţii la siturile amintite (Fig. 1), echipa Centrului de Arheologie „Ion Niculiţă” (USM) a realizat aici, în anii 2022-2023 cercetări periegetice și un sondaj arheologic în cetatea Olișcani Roata Turcilor. Fortificaţia se află la cca 1,7 km spre sud-est de marginea localităţii Olișcani și este amplasată pe un promontoriu, format la confluenţa a două vâlcele (Fig. 2; 3, 1). Ea avea formă ovală, cu dimensiunile de cca 140×100 m (cca 1,1 ha), și a fost înconjurată cu un „val”, care are, în prezent, lăţimea la bază de cca 6-7 m și înălţimea de cca 0,5-0,7 m – în partea de sudest (Fig. 3, 2) – și de cca 1,2-1,5 m – în partea de nord-vest (Fig. 3, 3). Pe laturile de sud-vest, nord și nord-est, promontoriul are pantele destul de abrupte (nu se exclude escarparea lor), astfel nefiind necesar șanţul de apărare. Doar pe latura de sud-est, unde promontoriul face joncţiune cu terasa, în faţa valului a fost săpat un șanţ. În prezent, din cauza lucrărilor agricole, acesta este, practic, colmatat, fiind vizibil pe o lăţime de cca 5,0-6,0 m și o adâncime de cca 0,3-0,5 m. Ca urmare a sondajului (1,0×1,0 m), a fost stabilită prezenţa unui strat cultural cu grosimea de cca 0,5 m, în care se disting două nivele de locuire. Din cel inferior au fost recuperate fragmente de ceramică având decor incizat și ștanţat (Fig. 4, 1-3), caracteristice culturii Saharna din prima epocă a fierului. Cel superior conţinea, preponderent, fragmente de lut ars, precum și cioburi de ceramică (Fig. 4, 4-6), atribuite culturii 1 Cercetare realizată prin subprogramul 01.15.01 „Patrimoniul arheologic preistoric și antic din regiunea de silvostepă a Republicii Moldova: cercetare interdisciplinară și valorificare știinţifică” în cadrul Centrului de Arheologie „Ion Niculiţă” (Universitatea de Stat din Moldova). 42 getice. La sud-est de fortificaţie, în imediata apropiere, pe o suprafaţă de cca 300×150 m.p., de asemenea, au fost descoperite fragmente de ceramică, similare celor din incintă, atribuite culturilor Saharna și getică. Astfel, plecând de la rezultatele actuale ale cercetării, se poate presupune că în prima epocă a fierului aici a existat o așezare deschisă, care ocupa atât promontoriul, cât și spaţiul adiacent dinspre sud-est. Ulterior, în perioada getică, pe promontoriu a fost edificată o fortificaţie circulară, alături de care a funcţionat o așezare deschisă. Așezarea Șoldănești III se află la cca 1,9 km nord-est de situl OlișcaniRoata Turcilor și la cca 0,3 km spre sud-vest de fosta fabrică de fermentare a tutunului din or. Șoldănești. Ea ocupa o suprafaţă de cca 500×250 m pe panta unei văi cu expoziţie sud-estică. Din perimetrul așezării au fost colectate cca 200 fragmente de ceramică lucrată cu mâna, bucăţi de lut ars cu amprente de nuiele, precum și oase de animale. Printre cioburile descoperite se disting fragmente de cești, străchini și oale, unele cu decor caracteristic culturilor din prima epocă a fierului – Saharna (Fig. 5, 1-6) și BasarabiȘoldănești (Fig. 5, 7). Așezarea Șoldănești IV se află la cca 1,6 km est de situl Olișcani-Roata Turcilor și cca 0,8 km sud de Șoldănești III, la marginea de nord-vest a Pădurii Piscărești. Ea este amplasată pe o pantă ușor înclinată spre sud-vest, ocupând o suprafaţă de cca 400×200 m. Pe suprafaţa așezării au fost descoperite cca 150 fragmente de ceramică modelată cu mâna și bucăţi de lut ars, unele cu urme de nuiele. Fragmentele ceramice recuperate reprezintă diferite forme de oale, cești și străchini, unele cu decor specific culturilor Saharna (Fig. 5, 8-17) și Basarabi-Șoldănești (Fig. 5, 18) din prima epocă a fierului. Astfel, în urma investigaţiilor s-a stabilit prezenţa în spaţiul dintre localităţile actuale Olișcani și Șoldănești a unei „aglomerări”, compusă din trei așezări atribuite culturii Saharna. Două dintre ele, Șoldănești III și Șoldănești IV, au funcţionat și în perioada următoare, făcând parte deopotrivă cu așezarea Șoldănești I și necropola Șoldănești II, la o „comunitate” de tip Basarabi-Șoldănești. Iar în sec. IV-III î. Hr. pe promontoriul din punctul Roata Turcilor și în proximitate a existat o cetate getică, flancată de o așezare deschisă. 43 Fig. 1. Localizarea siturilor menţionate în text pe harta topografică a regiunii (sursa imaginii: http://www.geoportalinds.gov.md). Fig. 2. Locul amplasării cetăţii Olișcani-Roata Turcilor (vedere dinspre nord). 44 1 2 3 Fig. 3.Olișcani-Roata Turcilor: 1 - incinta cetăţii (vedere dinspre sud-est); 2-3 - vestigiile sistemului defensiv de pe laturile de sud-est (2) și nord-vest (3). 2 1 3 4 0 5 3 cm 6 Fig. 2. Olișcani-Roata Turcilor. Ceramică descoperită în sondajul din 2023.. 45 3 2 1 4 5 6 8 9 13 0 16 7 10 11 12 14 15 3 cm 17 18 Fig. 5. Fragmente ceramice colectate de pe suprafaţa siturilor Șoldănești III (1-7) și Șoldănești IV (8-18). 46 CERCETĂRI PEDOLOGICE ÎN SITURILE ARHEOLOGICE DIN EPOCA FIERULUI SAHARNA-GURA HULBOACEI ȘI OLIȘCANI1 Tatiana NAGACEVSCHI, Vitalie SOCHIRCĂ În anul 2023, sondajele arheologice realizate de către echipa Centrului de Arheologie „Ion Niculiţă”, au fost completate de o serie de cercetări pedologice. Astfel, probele de sol au fost prelevate din profilurile sondajelor săpate în incintele fortificaţiilor din epoca fierului Saharna-Gura Hulboacei (r-nul Rezina) (Fig. 1, 1), și Olișcani-Roata Turcilor (r-nul Șoldănești) (Fig. 1, 2). Analizele probelor de sol au fost efectuate în laboratoarele Departamentului „Geoștiinţe și Silvicultură”, Facultatea de Biologie și Geoștiinţe, Universitatea de Stat din Moldova, fiind utilizate metodele specifice: componenţa granulometrică – metoda pipetei după N.A. Kacinskii; humusul – metoda I.V. Tiurin, cu modificarea de V.N. Simakov; P2O5, K2O, NO2 – metoda fotometrică. Saharna-Gura Hulboacei. Solul cercetat este cernoziom carbonatic luto-argilos, care se remarcă prin stratificare (Tab. 1). Odată cu adâncimea crește conţinutul de praf și de CaCO3, variază parametrii chimici (NO2, P 2O5, K2O), care se pot datora acţiunii antropice străvechi. Olișcani-Roata Turcilor. Solul cercetat este de tip cenușiu molic lutos pe lut argilos (Tab. 2 ). Straturile superioare (0-55 cm) au trăsături firești proceselor pedogenetice, după textură și parametrii chimici ai solului. Pe când, solul din straturile subiacente (55-70 cm) se deosebește esenţial, având un conţinut sporit de praf, ceea ce, de rând cu valorile majorate ale parametrilor chimici (NO2, P 2O5, K2O), demonstrează acţiunile antropice străvechi asupra solului de la aceste adâncimi. Rezultatele cercetărilor pedologice demonstrează o segmentare a celor două profiluri de sol: a) stratul superior (până la 25-30 cm) – mai recent format, cu trăsături standard ale unui profil genetic; b) straturile subiacente (de la 25-30 cm până la 70 cm) – cu abateri de la trăsăturile standard, care se pot datora unor acţiuni antropice străvechi asupra solului. 1 Cercetare realizată prin subprogramul 01.15.01 „Patrimoniul arheologic preistoric și antic din regiunea de silvostepă a Republicii Moldova: cercetare interdisciplinară și valorificare știinţifică” în cadrul Centrului de Arheologie „Ion Niculiţă” (Universitatea de Stat din Moldova). 47 1 2 Fig. 1. Profiluri de sol: 1 - Saharna-Gura Hulboacei; 2 - Olișcani-Roata Turcilor. Tab. 1. Parametrii fizici și cei chimici ai solului cernoziom carbonatic luto-argilos. Tab. 2. Parametrii fizici și cei chimici ai solului cenușiu molic lutos pe lut argilos. 48 CERCETĂRI ARHEOLOGICE EFECTUATE ÎN ANUL 2023 LA SITUL BUTUCENI I – CETĂȚUIE Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Dum itru CONDREA, Serghei HEGHEA, Sergiu SERBINOV, Vladim ir CHITIC, Dum itru AVRAM, Adrian IORGA, Igor DIMOV La sfârșitul anului 2023 Agenţia Naţională Arheologică a efectuat investigaţii arheologice de salvare în faimosul sit stratificat Butuceni I – Cetățuie. Săpăturile arheologice au fost executate în marginea vestică a sitului, cercetată anterior și de dr. conf. Octavian Munteanu. În zona unui sistem de apărare, marcat de arheologul citat drept linia defensivă Vest nr. 2, au fost executate două secţiuni de dimensiuni diferite, care însumează cca 106 m.p. (Fig. 1, 1). Secţiunea I, de forma unei tranșee, cu dimensiunile de 3×22,5 m și orientarea NNE-SSV, a fost trasată în partea de V și paralel cu S. I/2013. În zona centrală a secţiunii, sub solul vegetal, a fost identificată o aglomerare de pietre (Fig. 1, 2), care poate fi pusă în legătură cu substrucţia „valului” de apărare, iar în capătul nordic al săpăturii, la distanţa de cca 7 m de aglomerarea menţionată, s-a depistat un segment dintr-un șanţ lat, umplut cu pietre, orientat aproximativ V-E. Sub aglomerarea de piatră, la adâncimi diferite, au fost identificate mai multe gropi de mărimi și forme diferite (Fig. 1, 3), din umplutura unor complexe recuperându-se și ceramică lucrată cu mâna caracteristică culturii getice din sec. IV-III î. Hr. În stratul de cultură, pe lângă asemenea ceramică, s-au mai găsit fragmente de amfore grecești, cioburi răzleţe datând din eneolitic și fragmente de la un castron de dimensiuni mari (Fig. 3, 2), care pare să aparţină culturii Poienești-Lucașeuca din sec. II-I î. Hr. Secţiunea II, care a reprezentat de fapt o suprafaţă de 6×7 m, la care ulterior s-a adăugat o casetă de 3×2 m, a fost trasată la cca 40 m spre VNV de S. I, într-un loc unde se preconizează edificarea unei construcţii. În partea centrală și de NE a secţiunii a fost identificată o aglomerare de pietre (Fig. 2, 1), asemănătoare cu cea descoperită în S. I, sub care s-au depistat o vatră în aer liber și două gropi de mici dimensiuni, în una fiind găsită partea inferioară a unei oale lucrate la roată din pastă nisipoasă cărămizie, datând din evul mediu târziu (sec. XVII-XVIII). În partea de SV a S. II au fost identificate câteva complexe arheologice adâncite și resturi osoase de la un schelet de copil (mormânt ?). Dintre complexele adâncite, remarcăm mai întâi un cuptor menajer din lut prevăzut cu o groapă de acces (Fig. 2, 2), care suprapunea parţial o groapă cu ceramică getică și care se atribuie probabil culturii Sântana de Mureș-Cerneahov din sec. IV d. Hr. Acestui orizont 49 cultural-cronologic îi aparţine cu certitudine un pieptene lucrat din trei rânduri de plăcuţe de os, prinse cu nituri de bronz, având mânerul semicircular și aripioare laterale drepte (Fig. 3, 3). Alte complexe sunt reprezentate de diferite gropi, în care s-au găsit un vas ceramic întreg (Fig. 3, 1) și mai multe fragmentare, printre care se numără și amfore grecești, atribuite așezării getice din sec. IV-III î. Hr. 1 2 3 Fig. 1. Butuceni I – Cetățuie. Planul topografic al sectorului cercetat cu marcarea secșiunilor (după Iurie Lungu) (1), vederi aeriene asupra secţiunii I înainte (2) și după demontarea parţială a aglomerării de pietre (3). 50 1 2 Fig. 2. Butuceni I – Cetățuie. Imagini aeriene din dronă asupra secţiunii II (1) și asupra cuptorului menajer și a gropii cu ceramică getică suprapusă parţial de instalaţia de foc (2). 51 0 3 cm 1 2 0 3 cm 0 2 cm 3 Fig. 3. Butuceni I – Cetățuie. Vas getic lucrat cu mâna (1), castron lucrat cu mâna atribuit culturii Poienești-Lucașeuca (2) și pieptene de os din sec. IV (3). 52 CERCETĂRI DE SALVARE PE PROMONTORIUL DE LA BUTUCENI ÎN ANUL 2023 Andrei COR OBCEAN, Vitalie BURLACU În vara anului 2023 în incinta cetăţii getice de pe promontoriul de la Butuceni a fost efectuată o cercetare de salvare. În urma unei inspectări pe sit, realizate de specialiștii Rezervaţiei Cultural-Naturale „Orheiul Vechi”, la suprafaţă, pe drumul ce urcă promontoriul, la o distanţă de cca 150 m spre E de Biserica „Sfânta Maria” (Fig. 1, 1), a fost depistată o aglomeraţie de fragmente ceramice, provenite de la vase lucrate la roată. Acestea au ieșit la iveală, probabil, în rezultatul ploilor de primăvară. Fragmentele se răspândeau pe o suprafaţă de 100 x 70 cm. Pentru a preveni distrugerea acestora, a fost iniţiată o cercetare de salvare, fiind trasată o casetă de 2×2 m (Fig. 1, 2), care s-ar afla în apropierea secţiunii I săpate în 1983 sub conducerea lui I. Niculiţă. Săpăturile au conturat mai clar aglomeraţia, care era masată în zona de vest a sondajului, adâncindu-se ușor într-o cavitate a stâncii. Partea de E a sondajului prezenta stânca propriu-zisă. Câteva pietre de dimensiuni mari au fost identificate pe toată suprafaţa sondajului. Fragmentele ceramice recuperate proveneau de la vase lucrate la roată, din pastă de lut în amestec cu nisip și granule de calcar, arse complet și uniform, având culoarea cărămizie. Unele dintre fragmente poartă semnele unei arderi secundare. Majoritatea fragmentelor aparţin unor amfore grecești. Cele mai multe dintre acestea s-au dovedit a fi de la un singur vas, unele ciobori provenind însă de la alte amfore. În primul caz, a fost posibilă restaurarea parţială a unei amfore, reconstituindu-se aproape întregul profil, cu excepţia gurii și a uneia dintre torţi, înălţimea păstrată a acesteia fiind de 70 cm (Fig. 2). Forma și caracteristicile morfologice ale vasului trădează o amforă de Chersones, tip I-Б, încadrată cronologic între anii 320-270 a. Chr.1 Dacă atribuirea noastră este corectă, atunci acest exemplar ar fi al patrulea din sortimentul amforelor chersoniene, întregi sau parţial întregite, din situl de la Butuceni. Pe latura de nord a secţiunii au mai fost descoperite și recuperate fragmente ceramice lucrate la roată, de culoare cărămizie, unul dintre care poartă incizii. Acestea, însă, aparţin, mai degrabă unei epoci mai târzii. Caracterul intervenţiei și suprafaţa cercetată nu ne permite să facem concluzii mai precise, deși nu excludem existenţa în această cavitate a stâncii, adâncă de doar 20-25 cm, a unei structuri arheologice mai mari. 1 Îi aducem sincere mulţumiri doamnei dr. Natalia Mateevici pentru sugestii și precizări legate de atribuirea amforei. 53 1 2 Fig. 1. Butuceni-2023. Locul descoperirii aglomeraţiei de ceramică (1) și vedere asupra sondajului (2). 54 Fig. 2. Butuceni-2023. Amforă grecească. 55 CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DIN ANUL 2023 ÎN AȘEZAREA DE TIP POIENEȘTI-LUCAȘEUCA DE LA IVANCEA – SUB PĂDURE Octavian MUNTEANU, Michael MEYER, Vasile IARMULSCHI, Torben SCHATTE Vara anului 2023 ne-a oferit prilejul pentru o nouă revenire spectaculoasă la Ivancea. Rămânând în albia strategiei selectate în anii anteriori, s-a recurs la dezvelirea unor suprafeţe mari, care în anul 2023 au totalizat 1106 m.p. (Fig. 1). Selectarea spaţiului a fost determinată de un șir de acţiuni preventive care au facilitat perceperea spaţiului și organizarea acestuia. Astfel, într-o primă etapă a fost realizat un model 3D al microzonei, peste care a fost suprapusă harta magnetometrică. Drept rezultat, a fost obţinută o imagine foarte expresivă a peisajului celor două platouri pe care se concentrează majoritatea structurilor arheologice, iar colectarea ordonată a materialului de suprafaţă a nuanţat detaliile. Pornind de la aceste date, obiectivele din anul 2023 au urmărit cercetarea spaţiului amplasat imediat spre vest și sud-vest de suprafaţa investigată în anul 2022. În mod special, atenţia noastră a fost captată de o anomalie asemănătoare cu long-haus-ul studiat anterior, dar și de aglomeraţiile de complexe din preajma acestuia. Totodată, a mai fost trasată o suprafaţă (nr. 30) pentru a definitiva cercetarea unei case lungi investigată anterior pe un singur aliniament de gropi de par. Drept urmare a cercetărilor din anul 2023, au fost descoperite 291 de structuri arheologice cu destinaţi diferite. În mod deosebit impresionează casele lungi de suprafaţă cu analogii în mediul populaţiilor din nordul Europei (Fig. 1, 1, 2). Foarte sugestive pentru a înţelege organizarea spaţiului așezării este descoperirea complexelor de locuire adâncite în sol (Fig. 2, 1-3). Acestea sunt dispuse în două semicercuri concentrice care gravitează în jurul construcţiei circulare descoperită în anul 2022 (Fig. 1, 2). În anul 2023 au fost identificate și cercetate nouă astfel de structuri. Forma lor este quasirectangulară, cu colţurile în unghi drept sau rotunjite. Suprafaţa lor variază de la 15 la 22 m.p., iar adâncimea este cuprinsă între 0,1 și 0,4 m de la nivelul identificării. Unele locuinţe prezintă urme de sisteme de încălzire. Ceea ce ne pare a fi absolut interesant, este construcţia cuptoarelor de piatră, care au fost detectate deja în patru cazuri (nr. 1, 3, 4 și 7) (Fig. 2, 4, 5). În interiorul locuinţelor au fost descoperite bucăţi de lut ars cu amprente de nuiele, constituind dovezi ale tehnicilor de construcţie utilizate. În unele cazuri au fost semnalate urme de ornamentare și de tencuială (?) pe bază de var. Numărul de artefacte sunt și ele impresionante, de altfel ca și materiile prime din care au fost realizate (os, corn, piatră, lut, sticlă și diferite metale). 56 2 2m 1 0 Fig. 1. Ivancea-Sub Pădure. Planul secţiunilor 30 (1) și 24-29 (2). 57 1 0 2 4 0 2m 2m 3 5 Fig. 2. Ivancea-Sub Pădure. Imagine din dronă aupra secţiunii 29 (1, );– locuinţa adâncită 5 (2, 3), locuinţa adâncită 4 cu cuptorul de piatră (4) și cuptorul de piatră din locuinţa adâncită 3 (5). 58 CERCETĂRI DE SUPRAFAȚĂ DIN ANUL 2024 ÎN SITUL DE LA CAȘUNCA, R-NUL FLOREȘTI Nicolae BATOG, Octavian MUNTEANU, Vasile IARMULSCHI, Vadim ȘERBAN, Cristian COROLENCO, Alexandru MELNIC În toamna anului 2022 colegul dr. Gh. Sîrbu, în colaborare cu colegii dr. J. Peška și dr. T. Tencer din Republica Cehă, au efectuat prospecţiuni geomagnetice în microzona unor tumuli localizaţi la marginea nordică a satului Cașunca, r-l Florești. Aceste prospecţiuni au dezvăluit un șir de structuri arheologice – peste 20 de șanţuri de formă dreptunghiulară de dimensiuni diferite –, care sunt asemănătoare cu cele descoperite în mai multe necropole de epocă romană atribuite culturii sarmatice. Cunoscând interesul nostru pentru acest subiect, dl Gh. Sîrbu a împărtășit cu amabilitate informaţiile obţinute în rezultatul utilizării magnetometriei1, iar noi am decis să prospectăm periegetic microzona. Obţinând autorizaţia de investigaţie arheologică, echipa Laboratorului de Cercetări Interdisciplinare în Arheologie ArheoTop a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău a efectuat o cercetare de suprafaţă în spaţiul platoului de lângă satul Cașunca (Fig. 1, 1-2). Metodologia de investigare a sitului a inclus utilizarea sistemului GIS pentru localizarea și documentarea structurilor arheologice, fiecare dintre ele fiind investigată separat. Au fost prospectate atât spaţiile din interiorul structurilor, dar și cele din exteriorul lor. Materialul arheologic recuperat de la suprafaţa solului a fost înregistrat cu ajutorul GPS-ului, fiind constituit din fragmente de amfore romane (Fig. 2, 1-3), ceramică realizată la roată de culoare cenușie (Fig. 2, 6) și brun-roșietică (Fig. 2, 4, 5), dar și din oase umane (Fig. 2, 7). Descoperirile se raportează la epocă romană și vin să confirme supoziţiile rezultate din prospecţiunile geofizice, care sugerează reperarea unui sit funerar ce ar putea fi atribuit culturii sarmatice din faza ei târzie de evoluţie. Desigur, doar săpăturile arheologice pot confirma sau infirma ipoteza noastră, dar ceea ce se desprinde în mod clar este confirmarea, prin vestigiile arheologice descoperite, a unui orizont care se corelează foarte bine cu tipurile de construcţii semnalate prin intermediul magnetometriei. Totodată, este de menţionat că numărul de descoperiri arheologice de pe suprafaţa sitului este destul de redus, ce s-ar putea explica printr-o relativ bună conservare a acestuia și deschiderea noilor perspective de obţinere a informaţiilor valoroase despre trecutul istoric al regiunii. 1 Ținem să i mulţumim colegului dr. Gh. Sîrbu și pe această cale pentru informaţiile oferite și acordul de a utiliza datele magnetometriei pentru organizarea prospecţiunilor de suprafaţă. 59 1 2 Fig. 1. Amplasarea sitului Cașunca pe harta geofizică (1) și pe harta topografică a microregiunii (2). 60 3 2 1 4 6 5 7 Fig. 2. Cașunca 2024. Amfore romane (1-3), ceramică lucrată la roată de culoare brun-roșietică (4, 5) și cenușie (6) și os uman (7). 61 UN COMPLEX CU VASE CERAMICE DIN SEC. II D. HR. DESCOPERIT LA MERENI (R-NUL ANENII NOI) Larisa CIOBANU, Vlad VORNIC În vara anului 2023, cu ocazia săpării unei gropi de canalizare, în satul Mereni a fost descoperită o amforă romană, care a fost transmisă imediat Muzeului de Istorie și Etnografie Mereni. Această descoperire fortuită a fost făcută în gospodăria dlui Fiodor Proca, aflată în partea de S a localităţii (Fig. 1, 1), pe o suprafaţă relativ plată a unui teren înalt numit Pe Holm din vecinătatea Mahalalei Țiganilor. Deplasându-ne la faţa locului, am putut constata că la suprafaţa solului nu se găsesc resturi arheologice. Groapa de canalizare însă, cu dimensiunile de 1,10x1,25 m și adâncimea de 1,35-1,55 m de la nivelul actual de călcare, a surprins și deteriorat un segment dintr-un complex arheologic adâncit. Solul lutos de la fundul gropii era îmbibat puternic de apele reziduale, făcând intervenţia arheologică mult mai dificilă, fără să se poată cerceta întreg complexul. De pe fundul gropii (Fig. 1, 2), spre SV de locul descoperirii amforei, au mai fost recuperate alte trei vase ceramice și un capac: o oală lucrată cu mâna din pastă grosieră, marginea căreia s-a sfărâmat în întregime din cauza umedităţii, un ulcior cu gâtul larg lucrat la roată din pastă fină cenușie, un castron roman de culoare cărămizie cu buza îngroșată trasă spre interior, având în partea interioară urme de firnis roșiatic, și capacul tronconic modelat cu mâna, prevăzut cu buton circular alveolat. Menţionăm faptul că din umplutura gropii au fost colectate și două fragmente de oase, care par a fi umane, însă urmează a fi determinate mai exact de un antropolog. Dintre vasele ceramice descoperite, se remarcă în primul rând amfora romană, care s-a păstrat aproape întreagă (Fig. 2), constituind și un element de datare mai precis al complexului arheologic. Recipientul se atribuie tipului C, după clasificarea lui Șelov, numit și tip Neapolis, datat în sec. II d.Hr sau la mijlocul și în a doua parte a acestui secol. Așa cum indică descoperirile arheologice, amforele de acest tip sunt vasele de transport cele mai răspândite la populaţia sarmatică nomadă din spaţiul pruto-nistrean. În complexele funerare atribuite sarmaţilor se întălnesc cele mai apropiate analogii și pentru celelalte vase de lut găsite la Mereni, fie ele lucrate cu mâna sau la roată. După toate probabilăţile, complexul descoperit recent la Mereni reprezintă un mormânt de înhumaţie sarmatic, posibil tumular, care datează din sec. II d. Hr., mai degrabă din a doua jumătate a veacului respectiv. 62 1 2 Fig. 1. Mereni 2023. Hartă cu marcarea locului descoperirii (1) și imagine cu vase ceramice aflate in situ. 63 0 3 cm Fig. 2. Mereni 2023. Amforă romană. 64 CERCETĂRI ARHEOLOGICE PREVENTIVE LA SITUL CALARAȘOVCA VII (R-NUL OCNITA) ÎN ANUL 2023 Sergiu MATVEEV, Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Serghei HEGHEA, Dum itru AVRAM, Adrian IORGA, Sergiu SERBINOV În contextul lucrărilor planificate de reparaţie a drumului R9 (Soroca – Otaci), în vara anului 2023 au fost efectuate investigaţii arheologice și la situl arheologic Calarașovca VII, care este o așezare cu resturi de locuire din eneolitic, epoca romană târzie și evul mediu târziu. Obiectivul arheologic a fost descoperit în anul 2023 de angajaţii Agenţiei NaţionaleArheologice (ANA), având următoarele coordonate geografice (punct central): 48°24’27.3”N 27°47’51.5”E. Situl se află la cca 3 km SV de localitate, în partea superioară a Văii Stinea, pe panta nordică a acesteia, având o formă alungită de la est la vest, cu dimensiunile de 120×600 m, și fiind intersectată în zona centrală de drumul R9 (Fig. 1). Suprafaţa obiectivului arheologic este acoperită în mare parte de livezi. În primăvara anului 2023 situl a fost inspectat de arheologi de la ANA, cu care prilej au fost identificate fragmente ceramice în zona alăturată drumului, pe amble părţi ale acestuia. Înaintea inceperii săpăturilor arheologice s-a realizat o prospectare periegetică amănunţită a sitului, care a demonstrat prezenţa materialului ceramic atribuit culturilor arheologice Cucuteni-Tripolie și Sântana de Mureș-Chernjachov, precum și celei moldovenești din sec. XVII-XVIII. Pentru realizarea săpăturilor arheologice au fost trasate două secţiuni arheologice: una, cu dimensiunile de 4×20 m, pe partea estică a drumului, având laturile lungi dispuse paralel drumului și alta, cu dimensiunile de 6×24 m, la distanţa de cca 300 m spre E de prima secţiune, în partea de NV a unui iaz, într-o zonă cu mai multe fragmente ceramice la suprafaţă (Fig. 2, 1). Stratigrafia verticală a secţiunilor se prezintă în felul următor: sol vegetal, gros de ca 12-20 cm; sub pătura de vegetaţie urmează un strat de cernoziom, cu grosimea variind între 24 și 70 cm, care conţinea rare materiale ceramice și fragmente de lut ars; la nivelul 0,5-0,9 a apărut lutul galben steril. În perimetrul secţiunii II au fost descoperite patru gropi, din rândul cărora se remarcă prin dimensiuni groapa 1, care avea formă cilindrică, cu diametrul de 0,96 m și adâncimea de 0,15 m de la nivelul depistării. Celelalte trei gropi, reprezintă probabil gropi de par, două având formă rotundă în plan, cu diametrele de 0,44 și 0,64 m, iar cea de a treia – o formă neregulată, cu dimensiunile de de 0,49-0,70 m. Din limitele secţiunii II și din zona aferentă au fost recuperate câteva artefacte. Remarcăm mai întâi descoperirea pe suprafaţa sitului a două mo65 nede: o piesă poloneză de argint emisă sub autoritatea lui Sigismund III Vasa (1566-1632) în anul 1617 (Fig. 2, 5) și alta de bilon emisă sub domnia reginei Cristina a Suediei în atelierul monetar din Riga în anul 1637 (Fig. 2, 6). La piesele numismatice se adaugă un topor din piatră neperforat (Fig. 2, 2), care se atribuie orizonului Cucuteni-Tripolie. Aceluiași nivel de locuire din eneolitic aparţin și câteva fragm ente ceram ice lucrate cu m âna din pastă fină, arse la cărămiziu, fără urme de pictură pe suprafaţa lor (Fig. 2, 3, 4). Mai multe fragmente ceramice aparţin așezării de tip Sântana de Mureș-Cerneahov, acestea încadrându-se în câteva grupe distincte: ceram ică lucrată la roată din pastă zgrunţuroasă (Fig. 3, 1-5), ceramică lucrata la roată din pastă fină (Fig. 3, 6-10), olărie lucrată cu mâna (Fig. 3, 17) și ceramică romană de import (Fig. 3, 11-16). Pe lângă monede, orizontului medieval târziu aparţin și unele fragmente ceramice lucrate la roată de culoare cenușie, cărămizie sau alburie (Fig. 2, 7-11). Deși au avut un caracter limitat, investigaţiile arheologice de la Calarașovca VII au dovedit clar că situl respectiv este stratificat, cu urme de locuire din diferite epoci istorice, mai interesante prezentăndu-se deocamdată cele medievale târzii. Fig. 1. Calarașovca VII. Ortofotoplan cu marcarea sitului. 66 1 3 2 5 8 0 2 cm 0 2 cm 4 0 0 6 10 9 0 4 cm 4 cm 4 cm 7 11 Fig. 2. Calarașovca VII. Vedere aeriană asupra secţiunii II (1), topor de piatră și ceramică eneolitică (3, 4), monede (5, 6) și ceramică din evul mediu târziu (7-11). 67 2 1 3 4 5 6 8 7 10 9 11 14 12 0 13 4 cm 15 16 17 Fig. 3. Calarașovca VII. Ceramică lucrată la roată din pastă zgrunţuroasă (1-5) sau fină (6-10), romană de import (11-16) și modelată cu mâna (17) atribuită culturii Sântana de Mureș-Cerneahov. 68 CERCETĂRI ARHEOLOGICE PREVENTIVE LA SITUL ARIONEȘTI X (R-NUL DONDUȘENI) ÎN ANUL 2023 Sergiu MATVEEV, Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Serghei HEGHEA, Dum itru AVRAM, Adrian IORGA, Sergiu SERBINOV În vara anului 2023, în contextul lucrărilor planificate de reabilitare a unui sector al drumului R9 (Soroca-Otaci) au fost realizate cercetări arheologice preventive la situl arheologic Arionești X, care reprezintă o așezare cu resturi de locuire din epoca romană târzie (sec. IV d. Hr.). Fiind descoperită în anul 1977 de I. Vlasenco, așezarea este situată pe amblele pante ușor înclinate ale văii orientate NV-SE între sat și șoseaua Soroca-Otaci, cea din urmă întretăind situl aproximativ la mijloc (Fig. 1). Cea mai mare parte din suprafaţa obiectivului arheologic este cultivată cu culturi agricole anuale. Specialiștii Agenţiei Naţionale Arheologice au inspectat situl în primăvara anului 2023, ocazie cu care au fost semnalate resturi ceramice în zona alăturată drumului și care urma să fie periclitată de lucrările de reparaţie. Înaintea inceperii cercetărilor arheologice preventive s-a realizat o periegeză mai amănunţită în zona sitului, care a demonstrat prezenţa ceramicii de tip Sântana de Mureș-Cerneahov pe pantele dinspre NV, V și SV de sat, pe o lungime de cca 3,5 km și o lăţime de 100-200 m. Săpăturile arheologice la situl Arionești X au constat din trei secţiuni. Prima, cu dimensiunile de 2×60 m, a fost executată pe partea vestică a drumului actual, paralel cu acesta (Fig. 2, 1, 2). Secţiunea II, cu dimensiunile de 2×10 m, a fost deschisă în partea estică a drumului, la cca 100 m S de S. I. Secţiunea III, cu dimensiunile de 2×10 m, a fost trasată la cca 70 m spre N de lacul pomenit anterior. Drept rezultat, s-a constatat că în toate trei secţiunile stratul de cultură este inconsistent, conţinând foarte puţine cioburi și pigmenţi de lut ars. Stratigrafia sectoarelor studiate este aproape identică: după stratul de sol vegetal, gros de cca 10-20 cm, urmează un strat de cernoziom, cu grosimea variind între 20 și 40 de cm, după care se găsește lutul steril de culoare castanie. Singurul complex surprins în caroul 14 al secţiunii I, la adâncimea de 0,44 m, reprezintă o groapă de formă ovală în plan, cu dimensiunile de 0,60-0,64 m și adâncimea de 0,14 m (Fig. 2, 3). Umplutura gropii prezenta cernoziom, fără să conţină inventar arheologic, din care cauză complexul nu a putut fi încadrat cronologic. Materilaul arheologic recuperat de pe suprafaţa sitului este reprezentat de câteva piese de metal și mai multe fragmente de vase ceramice. Din primul grup de vestigii fac parte o monedă romană de bronz, perforată și foarte uzată, emisă probabil în perioada domniei lui Constantius II (337-361) 69 (Fig. 2, 4), două fragmente de fibule de bronz de tipuri diferite (Fig. 2, 5, 6) și o plăcuţă de bronz pătrată cu orificii în colţuri și o gaură mai mare la mijloc (Fig. 2, 7), datarea cărora se include în limitele sec. IV d. Hr. La aceste piese se adaugă un cui de potcoavă de fier (Fig. 2, 8), forma căruia e bine cunoscută prin descoperiri similare la mai multe situri arheologice și sunt datate de obicei în evul mediu târziu și epoca modernă (sec. XVI-XIX). Colecţia de materiale ceramice este formată din fragmente de la vase de lut lucrate la roata olarului, arse uniform, culoarea pieselor fiind cenușie de diferite nuanţe. Sunt prezente atât fragmente din pastă zgrunţuroasă ( Fig. 3, 1, 2), cât și, mai ales, cioburi de vase lucrate din pastă fină (Fig. 3, 3-13). Sortimentul ceramic este reprezentat de forme variate: oale, castroane, căni, vase de provizii etc. În urma cercetărilor din 2023 s-a stabilit că suprafaţa sitului Arionești X este mult mai mare decât cea cunoscută anterior, acest obiectiv arheologic putând fi chiar cea mai întinsă așezare aparţinând culturii Sântana de Mureș-Cerneahov cunoscută pe teritoriul Republicii Moldova. Cu excepţia unui cui de fier, vestigiile arheologice recuperate de la suprafaţa solului, atat piesele de metal, cât și materialul ceramic, se datează în sec. IV d. Hr. Fig. 1. Arionești X. Ortofotoplan cu marcarea sitului. 70 1 2 4 3 7 5 6 0 8 2 cm Fig. 2. Arionești X. Vederi aeriene dinspre N asupra sitului (1) și verticală asura secţiunii I (1), groapa 1 (3), monedă (4), fibule (5-6) și plăcuţă (7) de bronz și cui de fier (8). 71 2 1 3 6 4 5 8 7 9 10 11 0 4 cm 12 13 15 14 18 17 16 19 20 Fig. 3. Arionești X. Ceramică lucrată la roată din pastă zgrunţuroasă (1-2) și fină (3-20) de tip Sântana de Mureș-Cerneahov. 72 CERCETĂRI ARHEOLOGICE PREVENTIVE LA VALUL LUI TRAIAN DE SUS (SECTOR SATUL NOU-SELEMET, R-NUL CIMIȘLIA) ÎN ANUL 2023 Sergiu MATVEEV, Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Serghei HEGHEA În toamna anului 2023, cu prilejul implementării proiectului „Construcţia reţelei de fibră optică în satul Cărbuna și extravilanul satului Satul Nou” pentru instalarea unui cablu cu fibră optică de către S.A. „Orange Moldova”, care intersecta situl arheologic Valul lui Traian de Sus la hotarul satelor Satul Nou și Selemet (r-nul Cimișlia), au fost realizate cercetări arheologice preventive de o echipă de arheologi de la Universitatea de Stat din Moldova și Agenţia Naţională Arheologică. Pentru realizarea obiectivului știinţific, perpendicular pe un drum de ţară amenajat pe mantaua Valul lui Traian de Sus, dinspre N, a fost trasată Secţiunea I/2023, având localizarea 46°36′22.73″N 28°53′51.45″E. Locul sondajului a fost deterimnat de proiectul de construcţie și nu este tocmai potrivit pentru cercetare. Valul s-a dovedit a fi complet nivelat de drumul de ţară, iar șanţul este aproape nesesizabil la suprafaţa solului, terenul prezentându-se aproape plan, ușor înclinat spre S (Fig. 1). Secţiunea executată prezenta dimensiunile de 2×16 m și orientarea NNE-SSV, adâncimea variind între 1,1 m și 3,25 m de la nivelul actual de călcare a solului (Fig. 2). În limitele săpăturii a fost cuprins integral șanţul fortificaţiei liniare, dar, din păcate, nu a fost semnalată nici o urmă a valului propriu-zis. Săpătura arheologică a dovedit că în acest sector, în partea superioară, deasupra umpluturii șanţului fortificaţiei, sub solul vegetal, gros de cca 20 cm, se găsește un strat de sol negru, cu o grosime variind între 0,6 și 1,1 m. Urmele șanţului au fost identificate la distanţa de 3,6 m spre nord de marginea drumului, distanţă care prezenta, se pare, urmele unei berme. Lăţimea șanţului, la nivelul descoperirii, era de 5,2 m, manifestându-se printr-o pată de sol de culoare brună-înschisă, în partea centrală a căreia se evidenţia o pată de sol de culoare castanie, cu lăţimea în jur de 3 m. Atât stratul castaniu, cât și cel brun-închis, aveau în partea inferioară o albiere, grosimea maximă a solului castaniu fiind de 0,95 m, iar a celui brun-închis de 0,55 m. De la adâncimea de 2,8 m, de la nivelul actual de călcare, urma o altă lentilă puternic arcuită de cernoziom, amestecat cu pigmenţi de nisip și lut, cu grosimea de 0,3-0,5 m. Ultimul strat aproape orizontal era compus din sol argilos-nisipos și avea o grosime de 0,2-0,3 m. Este important de remarcat că stratul steril format de sol argilos, în afara șanţului a fost depistat la adâncimea de 1,1 m la S de șanţ și la 1,4 m la N de acesta, iar stratul de sol nisipos a apărut la adâncimea de 2,70 m de la nivelul actual de călcare, fapt care a și determinat, probabil, adâncimea 73 respectivă a șanţului. Astfel, profilul șanţului în solul steril avea o formă trapezoidală, cu lăţimea maximă în partea superioară de 4,6 m și de cca 1,8 m în partea inferioară, iar adâncimea era de 1,8 m, de la nivelul identificării, și 3,26 m, faţă de suprafaţa actuală de călcare a solului (Fig. 3). Ca și în cazul cercetărilor din 2022 la Valul lui Traian de Sus și la Valul lui Traian de Jos, anul trecut am beneficiat la fel de prelevarea probelor de sol de echipa de pedologi de la Universitatea de Stat din Moldova, care urmează să efectueze analizele fizico-chimice corespunzătoare. Din cauza că săpăturile arheologice au fost restrănse ca suprafaţă, iar sectorul prezenta un grad nu tocmai optim de conservare, investigaţiile au oferit date reduse, dar care confirmă unitatea structurii sitului Valul lui Traian de Sus și pe acest sector, și anume prezenţa bermei și forma trapezoidală a profilului șanţului fortificaţiei liniare. Fig. 1. Vedere aeriană dinspre vest asupra Valului lui Traian de Sus, segm entul cercetat. 74 Fig. 2. Vedere asupra secţiunii I/2023, trasată pe Valul lui Traian de Sus. Fig. 3. Secţiunea I/2023, profilul estic al șanţului Valului lui Traian de Sus. 75 AȘEZAREA DE TIP SÂNTANA DE MUREȘ-CERNEAHOV ȘEPTELICI II (S. ȘEPTELICI, R-NUL SOROCA) Vlad VORNIC, Sergiu MATVEEV, Sergiu POPOVICI, Dum itru AVRAM Printre siturile arheologice prospectate periegetic în anul 2023, cu ocazia cercetărilor arheologice preventive la siturile de pe traseul drumului republican R9 (Soroca-Otaci), se numără și așezarea culturii Sântana de Mureș-Cerneahov Șeptelici II. Fiind descoperită în anul 2016 de către specialiștii Agenţiei Naţionale Arheologice, așezarea respectivă se află în partea sud-vestică a drumului menţionat, la distanta de cca 2 km spre vest de marginea satului Șeptelici și la aproximativ 1 km spre N de satul Cureșniţa Nouă (Fig. 1). Având lungimea în jur de 800 m și lăţimea de peste 100 m, situl la care ne referim se desfășoară de a lungul pantei nord-estice a unei văi rin care curge un pârâiaș fără nume, unde sunt amenajate două lacuri artificiale mici, vestigii sporadice semnalându-se și pe malul drept al acestor iazuri. Resturile de locuire antice sunt reprezentate de rare fragmente de lut ars provenite de la diferite construcţii de suprafaţă, mai multe fragmente ceramice și oase de animale, precum și de câteva piese de inventar, dintre care se evidenţiază o monedă de argint și un jeton de sticlă romane. Marea majoritate a fragmentelor ceramice provin de la vase lucrate la roată din pastă zgrunţuroasă și fină, arse toate reducător. Ceramica din pastă fină, care este mai bine documentată, cuprinde fragmente de la castroane de diferite tipuri (Fig. 2, 2, 3, 8, 9), vase de provizii (Fig. 2, 4), oale de mari dimensiuni (Fig. 2, 6) și căni (Fig. 2, 5, 7) sau amforete (Fig. 2, 1). Recipientele din pastă zgrunţuroasă sunt reprezentate mai ales de oale de diferite tipuri (Fig. 3, 1-4, 6). Unele fragmente de funduri și de pereţi groși provin foarte probabil de la vase de provizii (Fig. 3, 10, 11), iar un ciob de toartă din bandă aparţine se pare unei amforete (Fig. 3, 12). O observaţie demnă de reţinut este că, spre deosebire de vasele din pastă zgrunţuroasă din alte situri, care au fundurile mai ales plate și profilate, mai multe baze de recipiente recuperate de noi din situl Șeptelici II, sunt cu suport inelar (Fig. 3, 5, 9, 11). Ceramica romană de import este prezentă prin câteva fragmente de pereţi de amfore (Fig. 3, 13), a căror tipuri este mai dificl de precizat, și printrun fragment de fund inelar lustruit și reutilizat, provenind de la un văscior lucrat din pastă fină cărămizie (Fig. 2, 11). Olăria lucrată cu mâna este prezentă printr-un singur ciob de perete de vas lucrat dintr-o pastă grosieră, cu șamotă în structură. 76 Moneda reprezintă un denar din perioada domniei lui Antonius Pius, emis în anii 147-148 (Fig. 3, 20). Jetonul, care prezenta o piesă de joc, are o formă semisferică aplatizată, fiind turnată din pastă de sticlă translucidă, cu nuanţe argintii ((Fig. 3, 19). De la suprafaţa solului au fost recuperate și patru pietre de ascuţit din gresie, folosite la ascuţitul unor ustensile de metal. Cutele sunt de mărimi diferite și de forme neregulate, oarecum prismatice, cu baza patrulateră (Fig. 3, 14-16), o gresie având pe două laturi câte două jgheaburi longitudinale, rezultate din ascuţirea acelor ori a împungătoarelor de metal (Fig. 3, 16). Tot din piatră, dar dintr-o rocă mai dură, este lucrată o piesă de formă relativ sferoidală, utilizată probabil ca proiectil pentru praștie (Fig. 3, 17). În fine, un ultim artefact găsit pe suprafaţa sitului Șeptelici II este o fusaiolă de lut de formă bitronconică, cu bazele plate (Fig. 3, 18). Evident, diferitele probleme puse de această mare așezare de tip Sântana de Mureș-Cerneahov din bazinul Nistrului Mijlociu urmează a fi elucidate de investigaţiile viitoare, fie ele preventive sau sistematice. Fig. 1. Șeptelici II. Ortofotoplanul sitului. 77 1 2 3 4 5 6 0 7 4 cm 8 10 9 13 12 11 14 15 Fig. 2. Șeptelici II. Ceramică lucrată la roată din pastă fină (1-10, 12-15) și romană de import (10). 78 1 2 3 5 4 6 8 7 9 10 11 14 12 13 15 0 4 cm 16 17 0 18 19 0 20 2 cm 4 cm Fig. 3. Șeptelici II. Ceramică lucrată la roată din pastă zgrunţuroasă (1-12) și romană (13), cute de gresie (14-16), proiectil de piatră (17), fusaiolă de lut ars (18) și monedă de argint romană (19). 79 UN COMPLEX FUNERAR DIN SEC. X-XII DESCOPERIT LA VALEA MARE (R-NUL UNGHENI) Vlad VORNIC, Sergiu MATVEEV, Sergiu POPOVICI, Vasile IUCAL, Dumitru AVRAM, Vlad CHITIC, Igor DIMOV În primăvara anului 2021, cu prilejul unor lucrări de construcție în grădina casei dlui Maxim Dragomir din sectorul Cooperativei de vile „Stimul” din extravilanul com. Valea Mare (r-nul Ungheni), a fost descoperit un mormânt de inhumaţie. Punctul respectiv, numit de localnici La Vile, se află la distanţa de 7,4 km spre nord de satul Valea Mare și la circa 1 km est de marginea mun. Ungheni (Rep. Moldova) (Fig. 1, 1). Topografic, complexul funerar se găsea pe un bot de deal din dreapta Văii Rezinei, fără să se observe aici urmele vreunui tumul (Fig. 1, 2). Scheletul și inventarul funerar au fost preluate la momentul descoperirii de Inspectoratul de Poliţie Ungheni (IPU), pentru osemintele umane fiind ulterior efectuată expertiza judiciară la Centrul de Medicină Legală din Chișinău. După ce în toamna anului trecut a parvenit informaţia despre această descoperire la Agenţia Naţională Arheologică, am întreprins acţiunile necesare pentru recuperarea de la IPU a scheletului și a pieselor arheologice, iar în locul unde a fost descoperit mormântul am executat și un sondaj de verificare. Drept rezultat al cercetării de teren, am putut stabili că acest complex funerar a avut adâncimea de cca 1 m, iar groapa a fost se pare de formă ovală-alungită, fiind prevăzută în capătul vestic cu un mic cotlon (Fig. 2; 3, 1). Pe fundul gropii, în capătul ei de V, am găsit nederanjate de excavarea anterioară un humerus de ovină de la ofranda de carne și mai multe mărgele mici de sticlă de culoare neagră, verde și galbenă, ultimele, în urma contactului cu aerul, dezintegrându-se complet. Mormântul avea orientarea V-E, iar scheletul, aparţinând unei persoane de sex feminin cu vârsta la deces de 12-15 ani, era depus pe spate, cu craniul în poziţie normală, mâinile de-a lungul corpului și cu picioarele întinse şi apropiate. Inventarul mormântului era relativ bogat și variat, cuprinzând un pandantiv-clopoţel de bronz (Fig. 3, 2), o aplică ovală din foiţă de bronz aurită, 12 nasturi de os de formă quasi-semisferică, decoraţi prin incizare (Fig. 3, 4), o mărgică relativ discoidală de plumb (Fig. 3, 3), o mărgică sferoidală și alte șase aproximativ bipiramidale de gagat (Fig. 3, 5), două mărgele din scoică marină Conus (Fig. 3, 7), mai multe mărgele de sticlă de tipuri diferite (Fig. 3, 6, 8) și o piesă informă de fier. Din informaţiile oferite de descoperitor, piesele de inventar s-au găsit în partea superioară a scheletului, în zona cutiei toracice, a braţelor și a gâtului. 80 1 2 Fig. 1. Valea Mare-La Vile. Poziţia geo-topografică a complexului funerar (1) și fotografie aeriană din dronă dinspre ESE asupra locului descoperirii și a Văii Rezinei (2). 81 Pe baza tipologiei inventarului, în special a pandantivului-clopoţel de bronz și a nasturilor de os, precum și a elementelor de rit și ritual, mormântul de inhumaţie de la Valea Mare-La Vile poate fi datat în sec. X-XII și atribuit nomazilor târzii. 0 30 cm 2 1 Fig. 2. Mormântul medieval de la Valea Mare-La Vile, foto (1) și desen (2). 82 1 3 2 0 5 2 cm 6 4 7 8 Fig. 3. Valea Mare-La Vile. Vedere asupra sondajului (1), pandantiv-clopoţel de bronz (2), mărgele de plumb (3), gagat (5), sticlă (6, 8) și scoică (7) și nasture de os (4). 83 ÎN CĂUTAREA URMELOR SELIȘTII TĂTĂRĂȘTI DIN VALEA BÂCULUI Ion URSU, Ion TENTIUC, Sergiu MUSTEAȚĂ, Dan ȘTEFAN Prezum tivul sit arheologic seliștea tătărească este menţionat în cel mai timpuriu document păstrat, unde apare pentru întâia oară Chișinăul, și anume într-un act de danie de la 1436. În opinia unor cercetători, expresia seliștea tătărească este atribuită unei așezări părăsite care a aparţinut tătarilor Hoardei de Aur, termenul seliște semnificând, din punct de vedere istoric, vatra unei localităţi rurale sau urbane abandonate, nelocuite. În primăvara anului 2023 au fost efectuate cercetări periegetice, non invazive și arheologice în valea râului Bâc, cuprinsă între străzile Albișoara, Andrei Doga și Tudor Vladimirescu, zonă care, conform surselor istorice, ar corespunde cu așezarea Hoardei de Aur din sec. XIII-XIV. Prospecţiunilie geofizice au identificat numeroase anomalii magnetice cu forme circulare sau ușor alungite, distribuite neregulat (Fig. 1). Analiza mai multor caracteristici ale semnalului magnetic înregistrat a permis o asociere dintre anomaliile magnetice puse în evidenţă cu o serie de structuri cu caracter antropic, cel mai probabil de interes arheologic. Prezenţa unei locuiri mai vechi este cea mai probabilă interpretare, dar distribuţia dezorganizată îndeamnă la prudenţă în interpretare. O posibilitate care poate fi luată în calcul este ca urmele unei așezări mai vechi să fi fost răvășite prin intervenţii antropice m ai recente. Săpăturile arheologice a fost întreprinse cu scopul de a verifica existenţa stratului cultural aparţinând perioadei de dominaţie a Hoardei de Aur și a identifica arheologic existenţa în teren a așezării tătărești. Astfel, a fost cercetată o suprafaţă de 2×10 m pe axa N-S. Straturile 1-7, cu grosimea de cca 20 cm fiecare, erau reprezentate din sol depus în sec. XX ce conţinea resturi de construcţii, deșeuri menajere, pământ excavat adus și depozitat în lunca Bâcului. Straturile 8-9 erau alcătuite din sol cenușiu închis cu vădite urme de smoală și asfalt, resturi de construcţii și deșeuri menajere. În urma analizei minuţioase a compoziţiei solului și a materialelor găsite aici, s-a constatat că la acest nivel, în sec. XIX, a existat un atelier temporar care a servit la construcţia căii ferate, fapt demonstrat de cuiele, smoala și alte fragmente de obiecte utilizate în acest scop. În caroul 2 a fost găsit un butoi din lemn cu volumul de aproximativ 60-70 l, umplut cu smoală folosită la prelucrarea traverselor din lemn. Straturile 10-11 în partea de N erau compuse din resturi de materiale de construcţie reprezentate de cărămizi, pietre de calcar, moloz și nisip, fapt ce demonstrează existenţa unei locuinţe de suprafaţă demolată 84 la o anumită etapă. În carourile 2-3 a fost surprinsă o groapă circulară cu fundul albiat. Aici s-au găsit o pipă din ceramică acoperită cu email de culoare verde-gălbuie și o monedă din bronz puternic corodată, probabil din perioada ţaristă (Fig. 2). Cercetările de suprafaţă, săpăturile arheologice, analiza situaţiei zonei cunoscut în sursele istoriografice drept seliștea tătărească, au demonstrat că terenul și albia râului au suferit schimbări majore în perioada premodernă și contemporană. Straturile culturale medievale au fost distruse sau se află la o adâncime de peste 2 m de la nivelul actual de călcare. Ridicarea construcţiilor, amenajarea durmirilor, a căii ferate, a talazurilor Bâcului au dus la modificări esenţiale ce complică cercetarea zonei și identificarea cu exactitate a seliștii tătărești. Cu toate acestea continuarea investigaţiilor de teren în lunca Bâcului este imperios necesară pentru depistarea urmelor vestigiilor arheologice din perioada fondării Chișinăului. Fig. 1. Chișinău 2023. Prospecţiuni geofizice. Seliștea tătărească. Stadionul manejului de atletică ușoară. 85 0 1m Fig. 2. Chișinău 2023. Seliștea tătărească. Planul și profilul suprafeţei cercetate. 86 CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN CETATEA SOROCII (CAMPANIA 2023) Ion TENTIUC, Ion URSU, Sergiu MUSTEAȚĂ Investigaţiile din anul 2023 din incinta cetăţii Soroca au avut drept scop cercetarea structurilor fundaţiilor cazematelor 3, 5 și 6, a contraforţilor din faţa acestor cazemate și a suprafeţelor superioare ale cazematelor (Fig. 1). În zona cazematelor 3, 5 și 6 au fost efectuate activităţi de degajare a straturilor de depuneri de pe bolţi și din zona contraforţilor, construcţii ce sprijineau pereţii faţadelor cazematelor, în prezent aflaţi sub nivelul actual de călcare. Suprafaţa dezvelită reprezintă aproximativ 80 m.p. și a fost parţial cercetată prin săpături arheologice la sfârșitul anilor ‚60 ai sec. XX de către Gh. Cebotarenco. Dar, în acea perioadă suprafeţele cazematelor au fost eliberate de resturile de construcţii provenite de la nivelurile superioare și curăţate doar zonele unde au avut loc ulterior lucrări de reparaţie a bolţilor. Astfel, o parte din solul de deasupra construcţiilor nu a fost cercetat corespunzător. Între cazematele 5 și 6 și de ambele părţi ale cazematei 3 au fost surprinse urme ale unor pereţi verticali din zidărie de piatră de calcar, a căror părţi superioare este distrusă (Fig. 2). Pereţii respectivi despărţeau nivelul al doilea în cinci încăperi mari (sec. XVII) și serveau ca suport pentru nivelul al treilea. Situaţia stratigrafică din cazemata 5 prezintă diferenţe, doar aici fiind identificat și strat nederanjat. În urma unei analize, s-a constatat că cazematele 4, 5, 9 și 10 aveau bolta mai joasă și nivel de călcare mai adâncit, diferenţa de nivel a bolţilor dintre cazematele 5 și 6 fiind suplinită cu sol lutos depus într-un strat gros de cca 70 cm. Pe acest strat format din argilă, parvenit probabil din solul excavat în timpul construcţiei fundaţiilor cazematelor, au fost descoperite urme ale pardoselilor primului etaj al cazărmilor. Podeaua era formată din cărămizi arse la roșu dispuse pe lat, fiind așezate pe un pat gros de lut amestecat cu nisip. În procesul eliberării de sol purtat de pe părţile laterale ale cazematei 3 s-a constatat că pereţii laterali ai edificiului erau consolidaţi cu câte un zid de piatră care flancau acoperișul boltit al structurii, formând în spaţiul creat de cei doi pereţi din piatră, un așa numit „tambur de intrare” în turnul 4. Totodată, aceste două ziduri, groase de cca 90 cm, erau suplimentate de câte un zid de piatră, lat de aproximativ 30 cm, care delimitau pereţii laterali a două locuinţe utilizate de militarii din cetate de la sfârșitul sec. XVII. Prezenţa unor contraforţi în curtea castelului a rămas necunoscută până la identificarea lor arheologică din anul 1969. După restaurări87 le ce au precedat cercetărilor arheologice din acea perioadă, au fost puși în evidenţă doar contraforţii cazematelor 7-12, din zona de N a incintei. Zidăriile contraforţilor cazematelor 1-6 au fost acoperite cu sol și amenajată o „scenă” care ascundea în totalitate construcţiile respective. În urma degajării și evacuării deșeurilor de construcţii depuse în sec. XX, la adâncimea de 50 cm a apărut conturul contraforţilor din piatră. În rezultatul cercetării arheologice a zonei „scenei” s-a dovedit că doar unele dintre măsurările efectuate de noi în procesul investigării contraforţilor corespund cu datele prezentate de autorul cercetărilor din anii 1968-1969. Astfel, în procesul cercetărilor, în zona de N a curţii castelului (sub scenă), au fost descoperite resturile arse ale unei construcţii semiadâncite, de la care s-a păstrat doar colţul de NV. Complexul se afla la SV de fundaţia de piatră adosată turnului rectangular. Construcţia din zid suprapune complexul adâncit, ceea ce indică faptul existenţei acestuia anterior construcţiei cetăţii din piatră și ar aparţine unei fortificaţii mai vechi din pământ și lemn. Partea superioară împreună cu straturile culturale medievale au fost distruse în procesul amenajării curţii interioare a castelului care au urmat după săpăturile arheologice din anii 1968-1969. Partea de S a fost distrusă de secţiunea arheologică din anul 1969, iar cea de E – de fundaţiile de piatră ale scărilor de acces în turnul rectangular. Complexul a fost supus unui puternic incendiu. Drept rezultat, pereţii, groși de 30 cm, au ars la roșu aprins. Unele bucăţi de lut ars poartă amprente de scânduri și bârne. În umplutura complexului, de rând cu fragmentele de ceramică Cucuteni-Tripolie și Sântana de Mureș-Cerneahov, au fost descoperite fragmente ceramice medievale, lucrate la roată de culoare neagră-cenușie, datând, după toate probabilităţile, din sec. XV. În urma cercetărilor din anul 2023 au fost adunate informaţii noi care au ajutat la precizarea unor detalii care completează situaţia arheologico-arhitecturală și istorică a incintei castelului Soroca. Dintre cele mai reprezentative structuri zidite ale curţii fortificaţiei sunt cazematele și contraforții edificaţi probabil în anii 1692-1693, în perioada când castelul s-a aflat în administrarea Rzeczpospolita Polska. Pe acoperișul boltit al cazematei 5, pe latura dinspre V, a fost decapată o porţiune din pardoseala de cărămidă arsă la roșu a locuinţei 2, din cadrul cazărmii poloneze. Cărămizile din porţiunea păstrată de pardosea erau dispuse pe lat, fiind așezate pe un pat gros de lut amestecat cu nisip. Cazematele erau flancate de pereţi verticali din piatră, cu grosimea de peste 90 cm, care susţineau acoperișul nivelului doi, respectiv podeaua nivelului trei. Cercetările din anul 2023 au adus noi informaţii atât despre arhitectura castelului din piatră, cât și importante descoperiri ale structurilor și vestigiilor anterioare acestuia. 88 Fig. 1. Planul general al incintei cetăţii Soroca cu marcarea zonei cercetate în 2023 Fig. 2. Soroca 2023. Cazemata 5. Urme ale pardoselii din cărămidă 89 CERCETĂRI ARHEOLOGICE PREVENTIVE ÎN SITUL CĂRBUNA XVII – LA RĂDI Sergiu HEGHEA, Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Dum itru AVRAM, Sergiu MATVEEV În toamna anului 2023 la Cărbuna (r-nul Ialoveni) au avut loc cercetări arheologice preventive în situl Cărbuna XVII – La Rădi. Investigaţiile au vizat zona unde urmau să fie executate lucrări de excavare a unui șanţ, conform proiectului companiei „Orange Moldova” de extindere a reţelei de fibră optică. Situl arheologic la care ne referim a fost descoperit în anul 2018 și prezintă urme de locuire datând din evul mediu timpuriu și târziu. Așezarea este situată la marginea de SE a localităţii, pe panta lină a văii limitate de un pârâu, locul fiind numit de localnici La Rădi (Fig. 1, 1). În zona afectată de proiect și care prezintă vestigii medievale târzii a fost trasată o secţiune orientată N-S, cu lungimea de 35 m și lăţimea de 1 m (Fig. 1, 2). În cuprinsul săpăturii au fost identificate câteva gropi menajere (Fig. 1, 4) și un complex de mari dimensiuni. Acesta a fost surprins pe o lungime de 18 m, având grosimea care varia de la 2 cm, la periferii, la 46 cm, în zona centrală. Complexul are aspectul unui „cenușar modern”, care prezintă până la șapte straturi succesive de cenușă amestecată cu mici fragmente de lemn carbonizat și lentile de lut ars (Fig. 1, 3). În cuprinsul complexului au fost descoperite numeroase vestigii arheologice, dintre care majoritatea sunt oase de animale, la care se adaugă puţine fragmente ceramice, piese metalice și monede. Ceramica (Fig. 2, 1-7) a fost lucrată la roata olarului dintr-o pastă realtiv fină și arsă oxidant, decorată cu incizii și imprimeuri, iar două fragmente prezintă glazură verde și gălbuie (Fig. 2, 2, 7). Cele trei monede de argint descoperite (Fig. 2, 8-10) reprezintă parale otomane emise sub sultanii Ahmed III (1703-1730) și Mahmud I (1730-1754) în atelierul monetar de la Constantinopol. Dintre piesele de bronz, se evidenţiază câteva accesoriile vestimentare (Fig. 2, 11) și un pandantiv (Fig. 2, 12), iar repertoriul pieselor de fier sunt reprezentate de cuţitașe, mânere de cuţitașe prevăzute cu nituri, cuie (Fig. 2, 13-15). Vestigiile descoperite în situl Cărbuna – La Rădi prezintă date importante cu privire habitatul acestei regiuni în prima jumătate a sec. XVIII, puţin cunoscut din punct de vedere arheologic și care reflectă anumite realităţi locale ale perioadei care precede primele menţiuni documentare ale satului Cărbuna (anul 1775). 90 1 3 2 4 Fig. 1. Cărbuna XVII – La Rădi. Hartă și imagine aeriană asupra sitului (1), vedere dinspre S asupra secţiunii (1), vederi cu profilul în zona mediană a „cenușarului” (3) și cu profilul gropii nr. 4 (4). 91 1 2 3 4 6 5 7 10 9 8 11 12 14 13 Fig. 2. Cărbuna XVII – La Rădi. Ceramică (1-7), monede (8-10), piese de bronz (11, 12) și obiecte de fier (13-15). 92 15 MONOXILA DIN RÂUL NISTRU, DESCOPERITĂ ÎN PREAJMA SATULUI PUHĂCENI Gheorghe POSTICĂ, Vlad VORNIC, Valeriu BUBULICI Pe data de 16 septembrie 2023, în râul Nistru din preajma satului Puhăceni (r-nul Anenii Noi) a fost descoperită o barcă veche de interes patrimonial major. Ambarcaţiunea se afla în apropiere de mijlocul râului, la distanţa de cca 30 m de mal, și la adâncimea de cca 2,5 m (Fig. 1; 2, 1), fiind îngropată parţial în nisipul de pe fundul râului și înclinată în direcţia curgerii apei. Deasupra, barca avea o piatră de calcar, iar dedesubt – un par de lemn, cu urme de foc. Ambarcaţiunea a fost identificată și ridicată din râul Nistru de locuitorul satului Puhăceni Igor Bîzgan, cu ajutorul unor localnici. În ziua de 19 octombrie barca a fost recuperată de la descoperitor și transportată la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, în prezent fiind efectuate la această valoroasă piesă de patrimoniu lucrări de conservare și de restaurare. Barca de la Puhăceni (Fig. 2, 2) este de tip monoxilă, lucrată din trunchiul unui stejar multisecular, având fundul rotunjit, lungimea de 7,25 m, lăţimea la mijloc de 0,73 m, în zona provei de 0,56 m, la proră de 0,72 m și înălţimea maximă păstrată pe latura din dreapta de 0,30-0,34 m. Interiorul bărcii este compartimentat în patru secţiuni: două, de dimensiuni mici, la provă (0,75 m) și proră (1,0 m) și două, de dimensiuni mai mari, în spaţiul central al ambarcaţiunii. Compartimentul alăturat provei are lungimea de 2,91 m, iar cel alăturat prorei – de 2,04 m. Secţiunile din interiorul monoxilei sunt delimitate prin trei banchete cruţate în corpul de lemn al ambarcaţiunii. Prima banchetă, cu lăţimea de 15,0-15,5 cm, se află în zona provei, la 0,75 m de la capătul acesteia, a doua, cu lăţimea de 17,0-18,9 cm în partea centrală a bărcii, iar cea de-a treia, cu lăţimea de 12-13 cm, în zona pupei, la 1,0 m de la capătul din urmă al ambarcaţiunii. În partea stângă a pupei, în partea superioară a bordului se află o gaură mare, prevăzută pentru instalarea cârmei bărcii. Gaura are formă ovală, cu dimensiunile de 16x12 cm, fiind tăiată oblic în bordul ambarcaţiunii. De asemenea, în capătul din faţa provei, în partea ei dreaptă, este o gaură oblică, cu diametrul de 3-4 cm, care are continuare în peretele exterior al ambarcaţiunii sub forma unui canal întors pe sub botul bărcii pe un traseu oblic-vertical, destinat pentru prinderea și întinderea unei frânghii. În interiorul monoxilei se observă urme radiale de cioplire, executate cu un instrument de tip teslă, prevăzut cu mâner lung. În plus, în unele sec93 toare ale bărcii au fost observate numeroase incizii și zgârieturi, dintre care unele provocate de cangea utilizată de descoperitor la extragerea din râu a ambarcaţiunii. Bordul din dreapta al bărcii este păstrat pe întreaga înălţime, având marginea rotunjită cu o grosime de 1,0 cm. În partea superioară, bordul prezintă șase găuri perforate oblic spre exterior, cu dimensiunile de 4,5x3,3, cm, 4,0x3,8 cm, 3,3x2,2 cm și 3,3x3,3 cm, 2,9x2,5 cm și, respectiv, de 2,4x1,3 cm, dintre care una este astupată cu un cep din lemn. Marginea superioară a bordului păstrat în dreapta ambarcaţiunii variază de la 1,0 cm la 2,0 cm. Cu 10 cm mai jos de nivelul marginii superioare, bordurile bărcii au o grosime care variază de la 4,8 cm (în partea centrală a ambarcaţiunii) până la 6,7 cm (în apropierea provei). Conform raportului din 28.02.2024, semnat de către prof. dr hab. Tomasz Goslar, șef al Laboratorului radiocarbon C14 de la Poznan (Polonia), la intervenţia prof. Marzena Szmyt de la Universitatea „A. Mickiewicz”, monoxila de la Puhăceni este datată în sec. XVIII. Descoperirile de bărci vechi în apele Republicii Moldova sunt extrem de rare, o monoxilă, din care s-a putut recupera doar o jumătate, mai fiind semnalată în râul Nistru, în apropiere de Tighina, și alta – în râul Prut, la Măcărești (r-nul Ungheni). Ambarcaţiunile de acest fel erau folosite mai ales la pescuit și pentru trecerea oamenilor peste cursurile de apă. Fig. 1. Ortofotoplan cu marcarea locului descoperirii bărcii. 94 1 2 0 200 cm Fig. 2. Fotografie aeriană dinspre V asupra locului descoperirii ambarcaţiunii (1) și imagini asupra bărcii de la Puhăceni (2). 95 CERCETAREA URMELOR BISERICII „SFINȚII ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIIL” (SOBORUL VECHI) Sergiu MUSTEAȚĂ, Ion TENTIUC, Ion URSU Investigaţiile arheologice în zona Vechiului Sobor au demarat în anul 2021 și au continuat în anii următori (2022-2023), fiind descoperite și cercetate urmele edificiului Muzeului bisericesc (1942-1944) / Casa eparhială, unde a locuit Mitropolitul Gavriil Bănulescu Bodoni (1812-1821) sau casa căpitanului de vamă Teodor Sabău, construită în a doua jumătate sau la finele sec. XVIII, care a fost demolată în anii ’60 ai sec. XX. În anul 2023 cercetările arheologice din zona actualul edificiu al Teatrului Naţional „Eugène Ionesco” din Chișinău au avut drept scop identificarea fundaţiilor vechiului locaș de cult Biserica „Sfinţii Arhangheli Gavriil și Mihail”, numit prin tradiţie și Vechiul Sobor. Acesta a fost demolat de autorităţile sovietice la începutul anilor ’60 ai sec. XX (Fig. 1). Pe locul locașului a fost construită clădirea fostului cinematograf Moscova. Din anul 2007 sediul fostului cinematograf, ușor modernizat, a fost acordat Teatrului Naţional „Eugène Ionesco” (Fig. 2). Cercetările arheologice pe locul fostei biserici domnești a orașului Chișinău au fost realizate în luna iunie 2023. Documentarea de laborator și suprapunerile fotogrametrice, coroborate cu studiile arhitecturale, au permis identificarea locului unde a fost cândva zidit edificiul de cult. În partea de vest a edificiului Teatrului Naţional „Eugène Ionesco” a fost trasată o suprafaţă de cercetare cu dimensiunile de 2,5×7,5 m. La adâncimea de 1,01,10 m au apărut urmele fundaţiei de piatră ale unui edificiu solid (Fig. 3). Forma și dimensiunile fundaţiilor descoperite au permis de a înţelege că resturile identificate aparţin bazei turnului cu clopotniţă. Pentru construcţia fundaţiilor au fost utilizate pietre sparte de calcar prinse cu mortar de calitate superioară, mortar folosit și la acoperirea și tencuirea părţii de sus a fundaţiilor. Acest fapt ne-a ajutat să identificăm nivelul zero de la care au pornit pereţii bisericii. Zidurile aveau talpa la adâncimea de 2 m de la nivelul superior păstrat. Șanţurile fundamentului au fost săpate în sol neumblat. Dimensiunile zidăriilor respectă perfect dimensiunile șanţurilor, care au fost umplute complet cu pietre și mortar, ceea ce dă o impresie de tencuire a zidăriilor. După excavarea solului din interiorul resturilor fundaţiilor descoperite, la adâncimea de 0,5-0,6 m de la nivelul superior al fundaţiei, în lungul laturii de est, a apărut un strat de mortar ce reprezintă urme de la activităţile de reparaţie a fundaţiilor pridvorului turnului-clopotniţă. La adâncimea de 96 1,7-1,8 m de la nivelul actual de călcare a fost fixat conturul a trei gropi funerare. Primul mormânt se afla la distanţa de 1,88 m de la interiorul zidului de sud. Defunctul a fost depus în decubit dorsal, în sicriu de lemn de formă trapezoidală, orientat pe axa E-V. Craniul, parţial distrus, a fost dislocat de la locul firesc. Acest fapt s-a întâmplat în momentul săpării gropii fundaţiei. Peste partea superioară a mormântului se aflau mai multe straturi de mortar care s-au scurs în timpul efectuării lucrărilor de construcţie. Pe partea de sud a mormântului, lângă peretele sicriului, printre falange au fost sgăsite trei monede din argint, probabil depuse într-o pungă de piele (?). Mormântul 2 u fost descoperit la distanţa de 0,5 m de zidul de sud al fundaţiei. S-a păstrat doar o mică porţiune din partea de lui estică. Mormântul era orientat pe axa V-E și dispus paralel cu zidul de S al pronaosului, care l-a suprapus în partea de V. De la schelet s-a păstrat un femur și maxilarul inferior, care erau aruncate în groapa săpată mai târziu, pentru reparaţia zidăriilor, groapă care de fapt a distrus mormântul. Cel de al treilea complex funerar aparţine unui copil depus în sicriu din lemn, în decubit dorsal, cu braţele pe piept orientat spre V. Partea superioară a gropii mormântului a fost suprapusă de fundaţia de piatră a bisericii. După curăţarea finală a mormântului s-a putut stabili că șanţul fundaţiei bisericii a suprapus partea superioară a mormântului și a craniului defunctului. Craniul a fost strămutat în zona abdomenului scheletului, mai sus cu 0,2 m faţă de coloana vertebrală. La fel ca și în mormântul 1, partea superioară era acoperită cu mortarul zidăriei scurs în interiorul complexului funerar. Pe oasele toracelui scheletului a fost identificată o monedă, posibil un acce otoman. Zidăriile descoperite de noi aparţin unei intervenţii mai târzii, de la începutul sec. XIX, când a fost ridicat turnul clopotniţă. Acest fapt este demonstrat de stratigrafie, care prezintă sol neumblat, dar și de mormintele de la sfârșitul sec. XVIII, care au fost suprapuse de fundaţiile turnului clopotniţă. Mormintele aparţin probabil unei necropole care se afla în preajma bisericii. 97 Fig. 1. Imagini din momentul demolării bisericii 98 Fig. 2. Zona Soborului Vechi și a Muzeului Bisericesc (după A. Vatamaniuc și Adrian Iepure) Fig. 3. Chișinău 2023. Vechiului Sobor. Planul și profilul secţiunii cercetate. 99 PROSPECȚIUNI NON-INVAZIVE ÎN ZONELE CU POTENȚIAL ARHEOLOGIC DIN MUNICIPIUL CHIȘINĂU Dan ȘTEFAN, Sergiu MUSTEAȚĂ, Ion TENTIUC, Ion URSU În anul 2023 au fost realizate sondaje geofizice în opt situri cu potenţial arheologic de pe teritoriul Municipiului Chișinău (Fig. 1). Rezultatele cercetărilor arată numeroase anomalii geofizice în subsol. O parte dintre acestea pot fi considerate ţinte cu potenţial arheologic. Investigaţiile geofizice efectuate în grădina Maternităţii Municipale nr. 2 au avut ca obiectiv principal detectarea și caracterizarea clădirilor și elementelor urbane asociate Pieţei Vechi din sec. XVII-XIX. Rezultatele tomografiei de rezistivitate electrică au evidenţiat anomalii rezistive, care pot fi puse în legătură cu zidurile și fundaţiile clădirilor de pe latura de nord a Pieţei Vechi. Situl răspunde bine atât la metoda georadar, dar mai ales la tomografia de rezistivitate electrică. Investigaţiile geofizice efectuate în grădina Muzeului Orașului Chișinău (Turnul de Apă) și în zona terenului de sud au avut ca obiectiv detectarea și caracterizarea clădirilor și elementelor urbane din secolele XVIIIXIX, care au aparţinut unităţii de pompieri a orașului. Rezultatele tomografiei de rezistivitate electrică au evidenţiat anomalii lineare au fost identificat două clădiri mai vechi, cu pereţi de zidărie, de mari dimensiuni, construite una în continuarea celeilalte (Fig. 2). Investigaţiile geofizice efectuate pe terasa râului Bâc au vizat detectarea și caracterizarea unei posibile vetre de așezare din timpul Hoardei de Aur menţionată documentar în această zonă. Rezultatele tomografiei de rezistivitate electrică descriu alcătuirea geologică a terenului și nu sunt caracteristice pentru structuri sau alte tipuri de urme de interes arheologic în zona studiată. Studiul geofizic efectuat pe terenul bazei sportive din strada Andrei Doga, în apropierea „seliștii tătărești”, a evidenţiat prezenţa unor anomalii magnetice ce sugerează existenţa unor structuri antropice, posibil asociate cu o așezare mai veche. Verificarea existenţei unor urme ale Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavril” s-au efectuat pe suprafeţe foarte restrânse, acestea fiind acoperite cu pavaje realizate din diverse materiale. Un test cu metoda georadar a fost efectuat la marginea de SV a teatrului, într-o zonă adiacentă unei construcţii anexă realizată din tablă metalică. Cu toate că s-au identificat anomalii electromagnetice în subsol, natura acestora nu poate fi precizată în mod concludent (Fig. 3). Explorarea magnetometrică a cimitirului dezafectat de la Visterniceni, a relevat numeroase anomalii circulare sau dreptunghiulare, care sunt gene100 rate de mormintele existente în subsol. Analiza semnalului magnetic indică că aceste morminte sunt păstrate în formă intactă sau cu deranjări minime. Harta magnetică permite identificarea organizării interne a cimitirului, cu rânduri și coloane de morminte, precum și alei între acestea. În zona porţii bisericii de la Visterniceni și a parcării, scanarea cu georadar a relevat structuri aflate la mică adâncime, în jurul a 0,3 m de la suprafaţa solului. De asemenea, se observă o structură rectangulară la marginea sudică a parcării, care continuă până la o adâncime mai mare. Din punct de vedere geofizic, un potenţial deosebit pentru studiu se află în zona în care se îmbină pantele cu platoul din zona de N a bisericii. Primele indicii geofizice au arătat că această zonă a fost fortificată sau, cel puţin, consolidată cu ziduri de sprijin și întărire (Fig. 4). Cercetările de pe strada Mitropolit Bănulescu-Bodoni au avut drept scop detectarea urmelor structurale ale fostei Biserici Sfântul Ilie. Hărţile georadar au relevat urme de ziduri indicând o probabilitate înaltă de a fi descoperiri de interes arheologic. În zonele unde hărţile georadar au indicat prezenţa unor structuri de interes arheologic, se recomandă continuarea investigaţiilor prin săpături de teren care vor permite documentarea și cercetarea detaliată, oferind informaţii suplimentare despre istoria și evoluţia sitului. Arheologia non-invazivă este recomandată atât la nivel internaţional, cât și naţional, iar sondajele din 2023 au demonstrat utilitatea lor. Doar că aceste metode trebuie selectate și adaptate realităţilor urbane, care reprezintă un mediu arheologic specific. 101 Fig. 1. Localizarea siturilor explorate geofizic Fig. 2. Harta Tomografiei de Rezistivitate Electrice la adâncimea de 0.9 m. 102 Fig. 3. Teatrul „Eugene Ionesco”, zona în care a fost documentat amplasamentul fostei Biserici Sfinţii „Arhangheli Mihail și Gavriil”. Harta georadar la adâncimea de 0,9 m. Fig. 4. Harta magnetică pentru suprafeţele cercetate magnetometric în zona fostului cimitir. 103 CERCETĂRI DE SALVARE EFECTUATE PE STRADA 31 AUGUST 1989 DIN CHIȘINĂU Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Serghei HEGHEA, Natalia OVCEAROV, Dum itru AVRAM, Adrian IORGA, Vladim ir CHITIC, Sergiu SERBINOV, Igor DIMOV, Serghei AGULNICOV În primăvara anului 2023 au fost efectuate investigaţii arheologice de salvare pe strada 31 August 1989, între str. Alexandr Pușkin și str. Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni. Zona respectivă face parte din Centrul istoric al orașului Chișinău sau, mai exact, din partea imperială a urbei, care s-a dezvoltat după anexarea în anul 1812 a teritoriului dintre Prut și Nistru a Țării Moldovei de către Imperiul Rus și desemnarea orașului Chișinău drept capitală a Basarabiei. Strada 31 August 1989 este parte integrantă a Nucleului istoric al orașului Chișinău (Fig. 1), care are statut de monument istoric înscris în Registrul monumentelor RM ocrotite de stat cu nr. 308. Este de remarcat însă că datele arheologice despre căile de comunicaţie terestre (uliţe, trotuare) din orașul Chișinău datând din evul mediu târziu și epoca modernă lipseau cu desăvârșire până la efectuarea investigaţiilor pe str. 31 August 1989 de Agenţia Naţională Arheologică. Întrucât unele porţiuni ale drumului la momentul cercetării erau ocupate de diferite materiale de construcţie, caldarâmul a fost curăţat și documentat pe o lungime de cca 150 m, care corespunde în linii mari cu zona centrală a sectorului dintre str. Alexandr Pușkin și str. Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni. Exceptând o mică porţiune cu lungimea de cca 15 m dinspre str. Mitropolit Gavriil Banulescu-Bodoni, pavajul sitoric din piatră de granit s-a păstrat doar în partea de NE a drumului, pe o lăţime variabilă între 2,45 m și 3,75 m, lăţimea iniţială a caldarâmului fiind de cca 7 m. În partea dinspre str. Alexandr Pușkin, pe o lungime de cca 80 m, s-a dovedit că pavajul constă din două fâșii amenajate din piatră și cu lăţimi diferite. O fâșie constă din pavaj din piatră de granit și are lăţimea de 2,9-3,75 m. Alături de acest caldarâm, spre marginea de nord-est a drumului, se găsește un strat de pavaj, lat de 0,9-1,0 m, format din piatră de calcar, având pe alocuri inserţii de gresie. Câteva pietre din gresie semnalate pe latura nord-estică provin, se pare, de la bordura drumului vechi, care avea lăţimea în jur de 15 cm (Fig. 1). Pavajul istoric de granit nu este orizontal, ci mai bombat în partea lui de mijloc și de sud-vest, cu o diferenţă de înălţime de până la 10 cm, fiind construit probabil din capul locului astfel, pentru ca apele din timpul precipitaţiilor să se scurgă spre margini. De asemenea, pe toată lungimea lui, caldarâmul păstrat prezintă și denivelări clare (de până la 10 cm), în unele sectoare fiind formate chiar anumite alveolări. În scopul cercetării caldarâmului, a modulul de așezare a pietrelor în structura pavajului, a fundaţiei drumului vechi și a unor eventuale depuneri antropo104 gene din perioada anterioară construcţiei drumului de piatră din epoca modernă, în diferite locuri ale străzii 31 August 1989 (Fig. 2, 1), unde pavajul era deteriorat prin diferite intervenţii mai recente, au fost executate trei sondaje arheologice, cu lăţimea de 1 m și lungimea de 4,2-5,0 m. Drept rezultat, au fost obţinute date interesante cu privire la modul de construcţie al drumului pavat, substrucţia caldarâmului și stratigrafia verticală a terenului investigat (Fig. 2, 2; 3). Pietrele de granit sunt de forme, dimensiuni și culori diverse, fiind depuse într-un strat de nisip galben, cu latura mai dreaptă în sus și cu vârful în jos. Sub stratul de nisip de la baza pavajului, care are grosimea de cca 10 cm, s-a constatat prezenţa unui strat gros de 20-30 cm format în principal din moloz, care conţine lut amestecat cu tencuială, mortar, fragmente de cărămizi și pietre mici, constituind substrucţia sau „fundaţia” drumului pavat cu piatră din strada 31 August 1989. În toate cele trei secţiuni, sub stratul de moloz s-a descoperit un strat de sol cenușiu-închis, având o grosime de 20-30 cm și conţinând rare oase de animale. Este interesant de remarcat că una dintre primele cerinţe pentru pavarea drumului era curăţarea acestuia de nămol și deșeuri, așa cum este menţionat în documentele din acea perioadă. Sub acest strat se găsește un strat de sol amestecat cu nisip de culoare brună sau galbenă, fără vestigii arheologice. Urmează un sol cenușiu uniform, tot fără materiale arheologice, iar la o adâncime de 1,8-2,4 m de la nivelul pavajului se află lutul galben neumblat. Deși datarea acestor straturi nu este încă sigură, se presupune că solul cenușiu superior și stratul de sol nisipos aflat dedesubt datează de la începutul și mijlocul sec. XIX, reprezentând faze de construire și refacere a drumului înainte de pavarea cu caldarâm. Este important să menţionăm că, potrivit unor documente din Arhiva Naţională a Republicii Moldova, sectorul străzii 31 August 1989 dintre str. Alexandr Pușkin și str. Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni ar fi fost pavat în anii 1869-1870, în timp ce pavarea celorlalte sectoare ale străzii a avut loc în următoarele decenii. Fig. 1. Fotografie verticală din dronă asupra pavajului din strada 31 August 1989, vizavi de Biblioteca Naţională. 105 1 2 Fig. 2. Strada 31 August 1989, ortofotoplan cu marcarea sondajelor arheologice (1) și vedere asupra profilului de NV (2) al secţiunii I. 106 1 2 Fig. 3. Secţiunea III, vedere asupra profilului de SE (1) și desenul profilului de SE (2). 107 ZONA TURNULUI DE APĂ DIN CHIȘINĂU Ion TENTIUC, Sergiu MUSTEAȚĂ, Ion URSU Cel mai important edificiu care a aparţinut Uzinei de Apă din Chișinău și care s-a păstrat până în prezent este unul din cele două Turnuri de Apă. Situat la intersecţia str. Mitropolit Bănulescu-Bodoni și A. Mateevici, fostul Turn de Apă reprezintă un monument de arhitectură și artă de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelorocrotite de stat. În 2023 au fost efectuate săpături arheologice în zona complexului Turnul de Apă și a Pompieriei or. Chișinău (Fig. 1). Anterior săpăturilor aici au fost efectuate prospecţiuni geomagnetice, care au indicat existenţa a unor anomalii accentuate de diferite forme. În spaţiul lipsit de construcţii urbane vizibile, situat la sud de Turnul de Apă, cuprins din trei părţi de gardurile metalice perimetrale ale Turnului de Apă și ale curţii Universităţii de Stat din Moldova, a fost trasată o suprafaţă cu dimensiunile de 5×17 m (Fig. 3). După excavarea solului vegetal de pe toată suprafaţa de cercetare, au fost identificate resturile fundaţiilor de piatră ale unui edificiu de plan rectangular. Pereţii portanţi, perimetrali, aveau grosimea de 1,1 m. Talpa fundaţiei acestor pereţi a fost identificată la adâncimea de 1,05-1,10 m. Pe unele porţiuni, în special în colţul de NE și pe peretele de E ale construcţiei, s-au păstrat mai multe pietre de la primul rând al pereţilor edificiului. Fundaţia de zid a fost construită din piatră calcaroasă ruptă, de dimensiuni medii, prinsă cu mortar din lut nisipos și var, utilizat din abundenţă (Fig. 3). În perioada sovietică construcţia a fost afectată puternic de săparea unui șanţ, acesta străpungând-o în diagonală și afectând mult pereţii interiori. Cercetările arheologice, analiza comparată a surselor documentare și a literaturii de specialitate, suplimentate cu metodologia cercetărilor geofizice, inclusiv a suprapunerii unor planuri cu hărţi ale orașului Chișinău de la sfârșitul sec. XIX și din prima jumătate a sec. XX, inclusiv ale unor fotografii, permite de a presupune că fundaţiile de zid identificate și cercetate aparţin unui edificiu cu etaj, construit la sfârșitul sec. XIX, în aceeași perioadă cu Turnul de Apă. Acesta din urmă este un element foarte important și parte componentă a Apeductului urban și a Fabricii de Apă a Chișinăului, care a fost dată în folosinţă în anul 1892. Edificiul cu două nivele și alte construcţii cu un singur nivel, situate spre S de acesta, au fost ridicate pentru a disloca pe acest loc Serviciul de pompieri al Chișinăului. Până la sfârșitul sec. XIX, Serviciul de pompieri al urbei era situat pe locul actualului edificiu al Primăriei. Anterior demarării construcţiei sediului Primăriei, Serviciul de pompieri a fost transferat în preajma Turnului de Apă. Acesta servea atât în calitate de rezervă de apă pentru utilajele pompierilor, cât și în calitate de Foișor de Foc pentru supravegherea incendiilor. Este foarte proba108 bil că edificiul cu două niveluri cercetat arheologic să fi servit pentru dislocarea personalului Pompieriei, care a funcţionat în această calitate pe acest loc până în anul 1940 (Fig. 2). Cercetările din preajma Turnului de Apă au scos la iveală urmele unei clădiri istorice demolate în perioada sovietică, care pot fi valorificate prin reabilitarea unui edificiu, în perimetrul fundaţiilor clădirii vechi, utilizat pentru necesităţile Muzeului orașului Chișinău. Fig. 1. Extras din planurile interbelice cu indicarea locului amplasării Turnului de Apă și a edificiilor Pompieriei (după S. Ciocanu) Fig. 2. Turnul de Apă și staţia de pompieri din Chișinău. 109 Fig. 3. Chișinău 2023. Turnul de Apă. Planul (I) și un profil (II) al suprafeţei cercetate. 110 SĂPĂTURI ARHEOLOGICE PREVENTIVE LA VILA INGINERULUI G. PRONIN (FRAGMENT – 2 EDIFICII) Dum itru AVRAM, Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Serghei HEGHEA, Adrian IORGA, Igor DIMOV, Sergiu SERBINOV, Vladim ir CHITIC, Serghei AGULNICOV În toamna anului 2023, Agenţia Naţională Arheologică a efectuat săpături arheologice la Vila inginerului G. Pronin (Fragment – 2 edificii), monument de arhitectură și istorie de însemnătate naţională înscris în Registrul monumentelor ocrotite de stat cu nr. 352 (mun. Chișinău), în vederea furnizării unor informaţii suplimentare despre istoria structurii sale și în scopul elaborării proiectului de restaurare al edificiilor istorice, iniţiat de Muzeul Naţional al Literaturii Române. Construite la începutul sec. XX, cu diferite intervenţii ulterioare, clădirile istorice la care ne referim se află pe adresa: mun. Chișinău, str. Alexei Mateevici, nr. 79. În diferite sectoare ale ansamblului istorico-arhitectural au fost trasate șase sondaje. Primele două sondaje (A și B) au fost săpate în interiorul beciului de sub edificiul marcat cu litera C (Fig. 1, 2, 3), unde s-a constatat că stratul de cultură lipsește, talpa temeliei constucţiei subterane fiind surprinsă la adâncimea de cca 0,5 m. La coborârea în această pivniţă se găsește o firidă, de unde a fost extras un fragment de cărămidă ștampilată, atribuită familiei Purcel, având păstrate caracterele chirilice „...ЕЛЪ”. Următorul sondaj (nr. 1) (Fig. 2, 1) a fost trasat la intrarea în blocul B. În perimetrul sondajului s-au surprins o porţiune de treaptă, o temelie de piatră și o groapă de stins var. Pe parcursul cercetării s-au observat straturi succesive de sol amestecat cu resturi de la construcţii (cărămizi, ţigle, var, pietre etc.). Groapa de var, din care s-a cercetat doar o porţiune, avea adâncimea de 3,1 m de la nivelul actual de călcare, în cuprinsul ei fiind descoperite mai multe elemente decorative, cărămizi și cahle de diferite tipuri, fragmente de ţigle, obiecte din metal, un fragment de buză de la un vas ceramic din perioada modernă și o bază a unui pahar de sticlă. Un alt sondaj (nr. 2) (Fig. 2, 2) a fost deschis alăturat peretelui estic al anexei marcate cu litera D. În limitele acestui sondaj au fost descoperite câteva cărămizi cu goluri, dintr-o perioadă mai recentă, ce suprapuneau unele ţevi de metal de dimensiuni mici. Toate aceste resturi au fost legate de lucrările de reconstrucţie a edificiului anexă D din anii ‚60-’70 ai secolului trecut. Sondajul 3 (Fig. 1, 3) a fost trasat alăturat peretelui nordic al edificiului A, având drept obiectiv principal verificarea existenţei unei temelii. 111 Subliniem că potrivit planului edificiului istoric marcat cu litera A din anul 1942, latura estică a acestuia prezenta o configuraţie diferită decât se prezintă astăzi. Drept rezultat al cercetării, în cuprinsul sondajului a fost identificată o fundaţie din piatră, care se extinde dinspre peretele exterior nordic al clădirii, pe o lungime de 2 m, cotind sub unghi drept spre SE, conectându-se la rezalitul colţului sud-estic al faţadei principale a edificiului. Ca materiale, s-au găsit două cuie de fier și un element decorativ de lut ars de la edificiu de culoare cărămizie, cu dimensiunile de 8,8×3,9 cm. Piesa are formă planconvexă, iar pe partea exterioară se poate observa un început de decor sau inscripţie, realizat prin ștampilare, posibil litera C. Un ultim sondaj (nr. 4) (Fig. 2, 4) a fost deschis în proximitatea sondajului 3. La adâncimea de cca 15 cm de la nivelul actual de călcare a solului a fost identificată fundaţia menţionată supra, a cărei bază se găsește la adâncimea de 0,48 cm. 1 2 3 Fig. 1. Cartierul Universităţii de Stat – 1947 (1); planul cadastral din anul 1942, cu indicarea blocurilor existente A, B și C (2) și planul actual al edificiilor istorice cu marcarea sondajelor A, B și 1-4 (3). 112 1 2 3 4 Fig. 2. Vederi asupra sondajelor 1 (1) 2 (2) 3 (3) și 4 (4) din curtea monumentului istoric Vila inginerului G. Pronin (Fragment – 2 edificii). 113 SONDAJE DE SALVARE EFECTUATE ÎN PARCUL CENTRAL AL MUN. BĂLȚI Vlad VORNIC, Sergiu HEGHEA, Sergiu POPOVICI, Veaceslav BICBAEV, Igor DIMOV În vara anului 2023, Agenţia Naţională Arheologică a desfășurat cercetări de salvare în Parcul Central al mun. Bălţi, un monument istoric de însemnătate naţională înscris în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat (nr. 39, mun. Bălţi). Precizăm că Parcul Central, iniţial amenajat în anii ’50 ai sec. XX, este parte integrantă a Centrului istoric al orașului Bălţi, care conţine vestigii datând mai ales din evul mediu tărziu și epoca modernă (sec. XVIII – începutul sec. XX). De asemenea, este de remarcat că, cu excepţia a două intervenţii de salvare efectuate la un tumul preistoric și la un complex funerar din sec. IV d. Hr., pe teritoriul acestui important oraș nu au mai fost efectuate săpături arheologice, deși, în perimetrul mun. Bălţi sunt cunoscute aproximativ 20 de situri arheologice. Cercetarea arheologică s-a derulat în zona gropii săpate pentru construirea unui bazin și a șanţului săpat pentru aducţiunea apei, unde au fost semnalate urmele unor temelii de piatră și cărămidă ale unor construcţii din perioada modernă. Mai întâî, s-au recuperat o serie de materiale arheologice din pământul excavat anterior și s-a procedat la răzuirea pereţilor săpăturii pentru bazinul proiectat, săpătură care are forma unei parcele neregulate cu suprafaţa de cca 70 m.p. Ulterior, s-a purces la adâncirea săpăturii alăturat pereţilor de NV și SV până la solul neumblat (adâncimea de circa 2,5 m) (Fig. 1, 1), pentru obţinerea unor date mai complete privind stratigrafia verticală a săpăturii, care se dovedește a fi destul de interesantă. De asemenea, în zona unei gropi cu un schelet de cabalină, surprinse în peretele de NV, a fost trasată o casetă de 2×2 m pentru cercetarea porţiunii rămase neafectate a complexului respectiv. Drept rezultat, a fost cercetat acest complex cu schelet de cal, care mai conţinea diferite placuţe și un cuţit de fier, fragmente de vase ceramice, faianţă și de sticlă, datate la mijlocul secolului trecut. Este interesant de remarcat că groapa respectivă a străpuns un strat de pietriș de calcar care a fost surprins pe întraga suprafaţă a săpăturii și datează probabil din prima parte a sec. XX. Din punct de vedere stratifigrafic, acest „pavaj” se găsea sub solul vegetal, la adâncimea de 0,3-0,5 m. Sub stratul de pietriș, pănă la adăncmimea de 2,5 m s-au surprins mai multe straturi și lentile de pămănt cenușiu, lut umblat și sol brun, amestecat cu pietre, fragmente de lut ars și materilae ceramice, care corespund mai multor depuneri și faze de demolări din sec. XIX-XX. În peretele de SV al săpăturii a fost identificată o groapă de mari dimensiuni, care conţinea în umplutură mult lemn putrezit 114 și resturi menajere de la mijlocul sec. XX. Deosebit de interesantă se prezintă stratigrafia din partea de E a săpăturii, unde la adâncimea de circa 2 m s-a identificat un strat de piatră de calcar, având ca mortar ciment și nisip din perioada modernă, care provine de la o construcţie (beci?), iar deasupra un segment de perete de caramidă avănd ca mortar lut, provenit de la o altă constucţie. În cadrul secţiunii II, cu dimensiunile de 2×8 m, trasate la S de fostul ring de dans din cărămizi, au fost identificate două segmente din fundaţia de piatră a unei construcţii din perioada modernă, cu lăţimea de 0,6 m (casă de locuit ?) (Fig. 2, 1). În zona construcţiei respective, la nivelul temeliei (adâncimea 0,6 m) a fost identificat un strat de arsură, care provine de la un incendiu, și diferite materiale arheologice: cuie de fier, fragmente ceramice, de fainţă și de sticlă. Din solul excavat anterior de muncitori și din cadrul sondajelor arheologice au fost recuperate o monedă de bronz româneasă de tip Mărțișor emisă în anul 1906 (Fig. 2, 2), 5 monede sovietice din anii 40 ai sec. XX, care alcătuiau un mic depozit monetar (Fig. 2, 3), diferite piese de metal (Fig. 2, 4-6) și mai multe fragmente de vase ceramice, faianţă și sticlă de la sfârșitul sec. XIX și sec. XX (Fig. 3). Dintre numeroasele piese ceramice, asupra cărora nu putem insista aici, evidenţiem un castron fragmentar de mari dimensiuni de formă aproximativ tronconică, lucrat la roată din pastă fină cărămizie și acoperit în interior cu smalţ verde (Fig. 1, 1, 3) și un fragment din partea inferioară a unei strecurători lucrate la roată din pastă nisipoasă și arsă oxidant la cărămiziu (Fig. 3, 10). Fig. 1. Bălţi 2023. Imagine aeriană asupra zonei cercetate. 115 1 0 4 cm 2 3 Fig. 2. Bălţi 2023. Ceramică aflată in situ, la adâncimea de cca 2,2 m (1), groapa cu scheletul de cal (2) și castron smălţuit (3) 116 1 2 3 5 5 6 Fig. 3. Bălţi 2023. Vedere dinspre S asupra secţiunii II (1), monede (2, 3) și piese de fier (4-6). 117 1 2 3 6 5 4 8 7 9 0 4 cm 10 11 12 13 14 Fig. 4. Bălţi 2023. Fragmente de vas de sticlă (1), porţelan (2-3) și ceramică (4-14). 118 CUPRINS PROGRAM .................................................................................................... 3 REZUMATELE COMUNCĂRILOR .................................................................. 7 Vlad VORN IC, Sergiu POPOVICI, Sergiu MATVEEV, Natalia OVCEAROV O AȘEZARE CU URME DE LOCUIRE DIN ENEOLITIC ȘI PERIOADA ROMANĂ TÂRZIE DESCOPERITĂ LA CALARAȘOVCA (R-NUL OCNIȚA) .......................................... 7 Sergiu POPOVICI, Vlad VORN IC, Serghei HEGHEA, Dum itru AVRAM, Adrian IORGA, Sergiu SERBINOV, Vlad CHITIC, Igor DIMOV CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN SITUL CUCUTENIAN VADUL LUI VODĂ I (MUN. CHIȘINĂU) ÎN ANUL 2023 ............. 12 Sergiu POPOVICI, Vlad VORN IC, Veaceslav BICBAEV Andrian IORGA, Igor DIMOV, Vlad CHITIC CERCETĂRI ARHEOLOGICE DE SALVARE ÎN SITUL CUCUTENIAN GLINJENI X – LA BOT (R-NUL FĂLEȘTI) .......... 16 Veaceslav BICBAEV, Radu MARAN DIUC CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN AȘEZAREA ENEOLITICĂ TÂRZIE CHIRILENI III/SÎNGEREI XI DIN ANUL 2023 ............. 19 Ghenadie SÎRBU (Chișinău), Robert HOFMANN (Kiel), Johannes MÜLLER (Kiel), Sergiu HEGHEA, Vitalie BURLACU, Andrei COROBCEAN (Chișinău), Wiebke Kirleis, Frank Schlütz, Ingo Feeser (Kiel) CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN SITUL ENEOLITIC TRINCA-LA ȘANȚ ȘI EXPLORĂRI PALEOBOTANICE ÎN LOCALITATEA CARACUȘENII VECHI. CAMPANIA 2023 ..... 2 4 Sergiu POPOVICI, Vlad VORN IC, Adrian IORGA, Igor DIMOV CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA TUMULUL 16 DE LA CORJEUȚI (R-NUL BRICENI) ......................................... 28 Mihail BĂȚ, Aurel ZANOCI, Sergiu SERBINOV, Victor DULGHER, Dumitru CONDREA, Vladimir CHITIC, Daniel CUCULESCU SAHARNA-ȚIGLĂU: REZULTATELE CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE DIN ANUL 2023 ............................................... 3 1 119 Aurel ZANOCI, Mihail BĂȚ, Sergiu SERBINOV, Dumitru CONDREA, Vladimir CHITIC, Victor DULGHER CERCETĂRI PERIEGETICE LA SITUL GLINJENI-LA LACURI (R-NUL ȘOLDĂNEȘTI) .............................................................. 3 4 Aurel ZANOCI, Dumitru CONDREA, Daniel CUCULESCU, Vasile OALĂ SONDAJE ARHEOLOGICE ÎN SITUL DIN EPOCA FIERULUI SAHARNA-GURA HULBOACEI (R-NUL REZINA) ..................... 38 Aurel ZANOCI, Mihail BĂȚ, Dumitru CONDREA, Victor DULGHER, Vladimir CHITIC, Sergiu SERBINOV CERCETĂRI DE SUPRAFAȚĂ ȘI SONDAJE LA SITURILE EPOCII FIERULUI DIN PREAJMA LOCALITĂȚILOR OLIȘCANI ȘI ȘOLDĂNEȘTI ............................. 4 2 Tatiana NAGACEVSCHI, Vitalie SOCHIRCĂ CERCETĂRI PEDOLOGICE ÎN SITURILE ARHEOLOGICE DIN EPOCA FIERULUI SAHARNA-GURA HULBOACEI ȘI OLIȘCANI .................................................................................... 47 Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Dum itru CONDREA, Serghei HEGHEA, Sergiu SERBINOV, Vladim ir CHITIC, Dum itru AVRAM, Adrian IORGA, Igor DIMOV CERCETĂRI ARHEOLOGICE EFECTUATE ÎN ANUL 2023 LA SITUL BUTUCENI I – CETĂȚUIE ......................................... 4 9 Andrei COROBCEAN, Vitalie BURLACU CERCETĂRI DE SALVARE PE PROMONTORIUL DE LA BUTUCENI ÎN ANUL 2023 ............ 53 Octavian MUNTEANU, Michael MEYER, Vasile IARMULSCHI, Torben SCHATTE CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DIN ANUL 2023 ÎN AȘEZAREA DE TIP POIENEȘTI-LUCAȘEUCA DE LA IVANCEA – SUB PĂDURE .............................................. 56 Nicolae BATOG, Octavian MUNTEANU, Vasile IARMULSCHI, Vadim ȘERBAN, Cristian COROLENCO, Alexandru MELNIC CERCETĂRI DE SUPRAFAȚĂ DIN ANUL 2024 ÎN SITUL DE LA CAȘUNCA, R-NUL FLOREȘTI .......................... 59 Larisa CIOBANU, Vlad VORNIC UN COMPLEX CU VASE CERAMICE DIN SEC. II D. HR. DESCOPERIT LA MERENI (R-NUL ANENII NOI) ...................... 62 120 Sergiu MATVEEV, Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Serghei HEGHEA, Dum itru AVRAM, Adrian IORGA, Sergiu SERBINOV CERCETĂRI ARHEOLOGICE PREVENTIVE LA SITUL CALARAȘOVCA VII (R-NUL OCNITA) ÎN ANUL 2023 ............... 65 Sergiu MATVEEV, Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Serghei HEGHEA, Dum itru AVRAM, Sergiu SERBIN OV, Adrian IORGA CERCETĂRI ARHEOLOGICE PREVENTIVE LA SITUL ARIONEȘTI X (R-NUL DONDUȘENI) ÎN ANUL 2023 .... 69 Sergiu MATVEEV, Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Serghei HEGHEA CERCETĂRI ARHEOLOGICE PREVENTIVE LA VALUL LUI TRAIAN DE SUS (SECTOR SATUL NOU-SELEMET, R-NUL CIMIȘLIA) ÎN ANUL 2023 ................... 73 Vlad VORN IC, Sergiu MATVEEV, Sergiu POPOVICI, Dum itru AVRAM AȘEZAREA DE TIP SÂNTANA DE MUREȘ-CERNEAHOV ȘEPTELICI II (S. ȘEPTELICI, R-NUL SOROCA) ......................... 76 Vlad VORN IC, Sergiu MATVEEV, Sergiu POPOVICI, Vasile IUCAL, Dumitru AVRAM, Vlad CHITIC, Igor DIMOV UN COMPLEX FUNERAR DIN SEC. X-XII DESCOPERIT LA VALEA MARE (R-NUL UNGHENI) ....................................... 80 Ion URSU, Ion TENTIUC, Sergiu MUSTEAȚĂ, Dan ȘTEFAN ÎN CĂUTAREA URMELOR SELIȘTII TĂTĂRĂȘTI DIN VALEA BÂCULUI ............................................................... 84 Ion TENTIUC, Ion URSU, Sergiu MUSTEAȚĂ CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN CETATEA SOROCII (CAMPANIA 2023) ....................................................................... 87 Sergiu HEGHEA, Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Dum itru AVRAM, Sergiu MATVEEV CERCETĂRI ARHEOLOGICE PREVENTIVE ÎN SITUL CĂRBUNA XVII – LA RĂDI .......................................... 9 0 Gheorghe POSTICĂ, Vlad VORNIC, Valeriu BUBULICI MONOXILA DIN RÂUL NISTRU, DESCOPERITĂ ÎN PREAJMA SATULUI PUHĂCENI .......................................... 9 3 Sergiu MUSTEAȚĂ, Ion TENTIUC, Ion URSU CERCETAREA URMELOR BISERICII „SFINȚII ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIIL” (SOBORUL VECHI) ......... 96 121 Dan ȘTEFAN, Sergiu MUSTEAȚĂ, Ion TENTIUC, Ion URSU PROSPECȚIUNI NON-INVAZIVE ÎN ZONELE CU POTENȚIAL ARHEOLOGIC DIN MUNICIPIUL CHIȘINĂU ........ 10 0 Vlad VORN IC, Sergiu POPOVICI, Serghei HEGHEA, Natalia OVCEAROV, Dum itru AVRAM, Adrian IORGA, Vladim ir CHITIC, Sergiu SERBINOV, Igor DIMOV, Serghei AGULNICOV CERCETĂRI DE SALVARE EFECTUATE PE STRADA 31 AUGUST 1989 DIN CHIȘINĂU ................................ 10 4 Ion TENTIUC, Sergiu MUSTEAȚĂ, Ion URSU ZONA TURNULUI DE APĂ DIN CHIȘINĂU ............................... 108 Dum itru AVRAM, Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Serghei HEGHEA, Adrian IORGA, Igor DIMOV, Sergiu SERBIN OV, Vladim ir CHITIC, Serghei AGULNICOV SĂPĂTURI ARHEOLOGICE PREVENTIVE LA VILA INGINERULUI G. PRONIN (FRAGMENT – 2 EDIFICII) ............ 111 Vlad VORN IC, Sergiu HEGHEA, Sergiu POPOVICI, Veaceslav BICBAEV, Igor DIMOV SONDAJE DE SALVARE EFECTUATE ÎN PARCUL CENTRAL AL MUN. BĂLȚI ......................................................................... 114 122 CERCETÃRI ARHEOLOGICE ÎN REPUBLICA MOLDOVA Campania 2023 _______________________________________________