Concert simfonic | Dirijor: RÓBERT FARKAS, solist: ANDREI IONIȚĂ – violoncel

Orchestra simfonică a Filarmonicii Banatul  Timișoara, dirijată de RÓBERT FARKAS, va deschide concertul de vineri, 16 iunie 2023, cu lucrarea Minutele simfonice de E. VON DOHNANYI. Apoi, Konzertstück pentru violoncel și orchestră în re major, op. 12, lucrare a aceluiași compozitor va fi interpretată la violoncel de ANDREI IONIȚĂ – solist în rezidență în 2023 al Filarmonicii Banatul Timișoara.

Concertul continuă cu Dansurile din Galánta de Z. KODÁLY și cu Schițele maghiare, SZ. 97 de B. BARTÓK.

În continuare, avancronica de concert semnată de maestrul Mircea Tătaru:

„Vineri, 16 iunie, vom avea pe scena Capitol un concert cu muzică maghiară. Maestrul Robert Farkas ne propune următorul program: Minutele simfonice op.40 de Ernst von Dohnanyi, Koncertstück în re major pentru violoncel şi orchestră op.12, tot de Dohnanyi, Dansurile din Galánta de Zoltan Kodály şi Schiţele maghiare de Béla Bartók.

Christoph von Dohnányi a fost o mare personalitate a lumii muzicale a secolului XX, celebru dirijor şi mulţi ani director muzical al Filarmonicii din Cleveland, Statele Unite. Bunicul lui, Ernst von Dohnányi, a fost şi el un prestigios muzician, compozitor şi pianist. Ernö, cum i se spunea în Ungaria, a compus Minutele Simfonice op.40 în 1933 pentru Societatea Filarmonică din Budapesta. Pe atunci, era student la Academia Regală din Budapesta şi important colaborator la Radio Ungaria. Deşi a folosit melodii din folclor, precum Bartók şi Kodaly, el a optat pentru un stil mai european. Nu s-a folosit de inovaţii îndrăzneţe, fiind un compozitor cu idei conservatoare. În unele lucrări, s-a lăsat influenţat de muzica lui Brahms. În lucrarea pe care o vom asculta putem desluşi puţin parfum din lucrările muzicii franceze şi în unele pasaje, chiar picături din muzica lui Richard Strauss. Această lucrare plăcută conţine cinci părţi: Capriccio, Rapsodia, Scherzo, Tema con Variazione şi Rondo.

Am amintit de influenţa muzicii lui Brahms în ansamblul creaţiei lui Dohnanyi. În continuare vom asculta o altă creaţie a sa, una concertantă: Koncertstück în re major pentru violoncel şi orchestră. Acest opus compus între anii 1903-1904 dezvăluie pe deplin o clasicizare romantică, tipic brahmsiană. L-a cunoscut pe marele compozitor când acesta i-a aplaudat în 1895 un cvintet cu pian, prima lui lucrare, op.1. Dohnanyi era cunoascător al violoncelului, pentru că tatăl său era un bun violoncelist amator. Deşi este o lucrare ce pare într-o singură parte, are, totuşi, trei secţiuni: Allegro non troppo, Adagio şi Tempo I, ma molto più tranquillo. Vom avea parte de aproape o jumătate de oră de muzică în primă audiţie, foarte reuşită, în interpretarea violoncelistului Andrei Ioniţă.

În anul 1933 Kodály a primit o comandă din partea Societăţii Filarmonice din Budapesta să compună o lucrare pentru aniversarea a 80 de ani de la înfiinţare.

Datorită faptului că în mare măsură şi-a bazat lucrările pe melodii din folclorul maghiar, el s-a hotărât să folosească şi melodii de dans specifice dintr-un volum de melodii de gen publicat la Viena în secolul XIX. Muzicologii spun că nu erau de tipul precum cele culese de el şi Bártok în peregrinările prin Ungaria şi România. Ei relatează că ar fi melodii şi dansuri auzite de compozitor pe când era copil în oraşul Galánta, azi în Slovacia, unde tatăl său era şef de gară. În sfârşit, este o lucrare deosebit de reuşită, încântătoare.

Schiţele maghiare sau Tablourile maghiare, este o suită pentru orchestră compusă de Belá Bartók în 1931. De fapt, a orchestrat mici piese pentru pian compuse între 1908 şi 1911, formate din melodiile culese în călătoriile din România şi Ungaria. Unele erau din folclorul autentic, altele construite să se asemene cu caracterele folcloristice. Se mai întâmpla ca aceste melodii să fie folosite în diferite sonate sau piese, bineînţeles, aranjate şi puţin cosmetizate. Suita conţine 5 piese: O seara în sat, Dansul ursului, Melodie, Bărbăteasca uşoară şi Dansul purceluşilor. În Concertul Orchestrei din Budapesta din  ianuarie 1932 s-a prezentat suita pentru prima oară. Atunci, lipsea piesa a IV-a. Performanţa completă a fost doi ani mai târziu, la 26 noiembrie 1934. Muzicianul Christopher Sears a aranjat-o pentru un cvintet de suflători în 1985. Primele patru piese din suită ne aduc aminte de melodii din folclor. Însă doar ultima se bazează pe un folclor original.”